Când Bruxelles-ul a lansat sistemul UE de înregistrare denumirilor pentru alimente de calitate superioară în anii ’90, un fel de „paşaport“ pentru reţete tradiţionale, acesta a fost în primul rând menit să constituie o cale de a proteja savoir faire-ul producătorilor locali în era globalizării în creştere, scrie Euractiv.
Turcia luptă cu îndârjire să obţină recunoaştere în UE pentru alimentele sale emblematice, fiind mai aproape de detronarea Chinei, dar vede un obstacol în Germania, care ţine cu dinţii de döner kebab
