Siguranţa pe care o oferă pe perioadele de criză, prezervarea valorii pe termen lung, lipsa riscului de credit sau moştenirea istorică sunt câteva dintre motivele care au determinat băncile centrale ale lumii să menţină de-a lungul timpului un stoc de aur ca parte a rezervelor internaţionale, şi chiar să cumpere mai mult aur. Ascensiunea inflaţiei, dobânzile rămase în urma creşterii preţurilor, dar şi tensiunile geopolitice şi economice din ultima perioadă au amplificat apetitul pentru achiziţii de aur. Iar cei mai mari jucători de pe piaţa aurului sunt băncile centrale, acestea fiind şi cei mai mari câştigători de pe urma aprecierii aurului.
Goana după aur a băncilor centrale. Cererea de aur a ajuns la vârful ultimelor 7 decenii. România a coborât pe locul 37 în topul ţărilor după rezervele de aur, cu 103,6 tone, potrivit World Gold Council. În Europa Centrală şi de Est, România a avut mult timp cele mai mari rezerve de aur, însă Polonia o depăşeşte ajungând la o cantitate mai mult decât dublă, de 229 tone
