Aranjamentele în care ar fi urmat să intre companiile româneşti pentru a cumpără LNG american s-ar fi semnat pe o perioadă de 20 de ani, pentru un volum anual de circa 1,5 miliarde de metri cubi, în intervalul 2030-2049, în contracte de tip take or pay, adică exact aceleaşi contracte din care România s-a chinuit ani de zile să iasă semnate cu intermediarii Gazprom.
Cum urma să fie vândut LNG-ul american către companiile din România? În acelaşi mod în care era vândut gazul rusesc. În contracte de 20 de ani, take or pay. Care mai este diferenţa între a fi dependent de gazul rusesc şi a construi o nouă dependenţă de gazul american?
