În cascada de acorduri încheiate anul trecut şi anul acesta prin care UE şi statele est-europene, confruntate cu o criză a energiei fără precedent, s-au abonat la gazele naturale azere, cel prin care statul exportator Azerbaidjan şi-a asigurat importuri de gaze de la Gazprom poate să pară bizar. S-a angajat Azerbaidjanul la mai mult decât poate da? Şi de ce ar face acest lucru?
Cine şi cât are de pierdut în criza din Nagorno-Karabah: cel mai mare investitor în Armenia e Rusia, Azerbaidjan primeşte cele mai multe investiţii din Marea Britanie, Turcia şi SUA, europenii s-au abonat la gazele azere, iar Ungaria la muncă de reconstrucţie pentru azeri
