Pe măsură ce furia, spaima și durerea pun stăpânire pe conștiințe, rațiunea – spiritul critic – cade în dizgrație și este luată drept un semn de moralitate îndoielnică, de slăbiciune și – paradoxal – de prostie. Nu ne putem alătura …
Pe măsură ce furia, spaima și durerea pun stăpânire pe conștiințe, rațiunea – spiritul critic – cade în dizgrație și este luată drept un semn de moralitate îndoielnică, de slăbiciune și – paradoxal – de prostie. Nu ne putem alătura …
