Patimile unui autor care a scris o piesă de teatru ce nu folosește la nimic

Patimile unui autor care a scris o piesă de teatru ce nu folosește la nimic

Am scris o piesă. (Te lauzi, îți faci publicitate.) Cel mai emoționant moment al piesei este… (Finalul! Când scrii „Cortina” și când „cortina” cade în mintea ta de autor, gata ai terminat-o!) Când o trimit la regizori, pe e-mail. Este publicul-țintă al oricărui individ care scrie piese. Fără regizori, dramaturgii nu există. (Dar ei montează […]


Citește articolul complet pe Libertatea

Alte știri din Libertatea