România are biblioteci. Mari. Cu scări de marmură. Busturi de scriitori prăfuite. Săli în care pâlpâie neoane chioare. Accesul? Lux. Cartea rămâne între rafturi. Legată cu sfoară. Păzită de regulament și indiferență. „Consultare doar la sală”. Sentință administrativă. Sună ca o condamnare la uitare.
România offline: cultura moartă, dar bine păzită
