„În ce privește cauzele în care România este implicată, decurgând din calitatea de parte contractantă la TCE, de-a lungul timpului au fost mai multe cazuri supuse procedurii de arbitraj, generând cheltuieli pentru stat, atât în ce privește costurile de reprezentare, cât și potențiale daune plătibile investitorilor reclamanți, recunoaște Guvernul. Tratatul internațional Carta Energiei din 1994, semnat și ratificat și de România, prevede, printre altele, că investițiile în proiecte energetice ale unei companii dintr-o țară semnatară în alta „se vor bucura de cele mai constante măsuri de protecție și siguranță și nici o parte contractantă nu va afecta sub nicio formă, prin măsuri nejustificate sau discriminatorii, activitățile lor de management, întreținere, folosire, fructificare sau înstrăinare”.
Procesele cu „regenerabilii”, cele mai costisitoare
