Legea monetară din 1929 - ce a urmat unui război devastator, dar şi pierderii tezaurului ce acoperea emisiunea de bilete de bancă - menţine monometalismul aur, dar îi fixează leului o valoare de 32 de ori mai redusă decât în 1890, greutatea în metal preţios a etalonului fiind de doar 0,01 grame, faţă de 0,3226, ceea ce consacră deprecierea suferită de moneda naţională - semnele monetare pe piaţă şi circulaţia monetară au rămas la un nivel similar.
Pe timp de pace, ca-n vreme de război sau cum abandonarea etalonului aur trădează abuzul de încredere al politicului
