Spunem adesea despre cineva că „se dă în stambă” când face o gafă sau se face de râs, de obicei fără să vrea. Dar cunoaștem oare adevărata conotație a expresiei și faptul că, la rădăcină, „a se da în stambă” era de fapt „a se da în stampă”? Să ne lămurim.
Înțelesurile pierdute ale expresiei „a se da în stambă”
