În panteonul culturii universale, puține nume strălucesc atât de pur și dureros, totodată, precum cel al lui George Enescu, geniul care a transformat dorul românesc într-o liturghie sonoră dăruită eternității. Zilele acestea, când comemorăm peste șapte decenii de la plecarea sa spre marea liniște, simțim cum vibrația viorii sale caută încă drumul spre inimile noastre, amintindu-ne că arta autentică este singura formă de nemurire care nu are nevoie de aprobări pământești pentru a dăinui.
Inima care a bătut doar pentru România: George Enescu – trădat, uitat, dar nemuritor
