Lumea pare să nu mai poată scăpa din ghearele mai multor crize suprapuse - energetică, geopolitică, comercială - pe care le numesc cuprinzător „perma-poli-criză”. Reflexul natural al statelor este să caute stabilitate. Dar stabilitatea nu este un dat de la sine, este o construcție fragilă, care se poate pierde mai ușor decât se câștigă. Iar semnalele recente nu sunt încurajatoare, mai ales pentru economiile emergente, așa cum este și România.
Iar ne căutăm direcția?
