Sunt trei zile de când Vasile Dîncu a demisionat din funcţia de ministru al Apărării Naţionale, exact atâtea cât prevăd uzanţele jurnalistice pentru ca o ştire să iasă (sau să fie scoasă) din repertoriul celor de larg interes public. Am, însă, câteva motive ca să nu dau curs acestei clasări, preferând să reiau ipoteza lansată de Ion Cristoiu, potrivit căreia există anumite motive şi interese pentru care discutarea acestui subiect să fie dată uitării.
De ce demisia lui Vasile Dîncu nu este recunocută ca evenimentul numărul 1 al anului?
