Alegerile prezidențiale de anul acesta se apropie cu pași repezi, iar cursa electorală pare să arunce în luptă toți liderii politici din România. Practic, nu va exista președinte de partid parlamentar sau neparlamentar care să nu vrea să devină primul om în stat, la finalul acestui an. Istoria ultimilor 20 de ani arată că, de fiecare dată, a existat câte un singur câștigător, restul pierzând nu doar alegerile, ci mult mai mult. Perdanții din tururile doi de scrutin, începând cu anul 2004, au rămas și fără partidele care i-au susținut. Unul dintre ei a plătit chiar cu libertatea această candidatură. Altul a fost târât ani de zile prin procese penale, pentru ca, la final, să fie achitat pe motiv că fapta nu există. Fără excepție, toți șefii partidelor care au pierdut alegerile în turul al doilea au fost înlocuiți din funcțiile politice. Același lucru s-a întâmplat și în cazul unor pierzători din primul tur, unde, de asemenea, s-a lăsat cu dosare penale, pușcărie și retrageri din viața politică.
Blestemul Cotrocenilor. Soarta crudă a tuturor candidaților care n-au găsit intrarea în palat, de la Adrian Năstase, executat de două ori, la Mircea Geoană-cel-fără-de-partid
