Mie nu mi-e dor de Ceaușescu. Dacă era iarnă, tremuram în case și-mi înghețau degetele pe stilou, încercând să scriu cinci rânduri - probabil tot o odă la adresa conducătorului iubit. Dacă era vară, nu, nu mergeam la festival. Erau, în schimb, câteva manifestări sezoniere colective, în care trebuia să ridici plăcuțe, să oferi flori și să dansezi, în fața cuplului Ceaușescu, de 23 August, de pildă, cinstind și slăvind prosperitatea și înflorirea poporului. ...
Dor de Ceaușescu? Ce ne mai place să exagerăm!
