Parcă a fost un deja vu. Pe foarte, foarte repede înainte, jucăm doar o repriză, de regulă a doua, după ce în prima nu existăm și după ce o încasăm o dată sau de două ori. Adică trebuie să tragem să revenim, să alergăm, să muncim la greu, în fine, să ne mai și rugăm, poate s-o mai întâmpla minunea de la Lucerna. Nu-i vorbă, chiar s-ar fi putut. Ocazii, așa puține, au fost totuși, cea a lui Șut fiind doar la câteva degete de gol. Ale portarului lor, Pentz. ...
30% joci, cu asta te alegi!
