Spectator / Camelia StarcescuImediat după 1990, n-am făcut politică. Mi-am spus că nu există alternativă, că nu poți să faci două lucruri bune simultan. Atunci am ales profesia. În 2000, energia pe care-o aveam și viziunea despre ce ar fi trebuit făcut și despre cum ar trebui să arate o localitate m-au ambiționat să intru în politică. Mulți colegi m-au impulsionat, au promis că-mi vor fi alături, și majoritatea s-au și ținut de cuvânt.
