Îmi amintesc și azi vorbele bunicului...era zi de târg în micul nostru sat ardelean. Așteptam cu sufletul la gură să merg alături de el, să văd cum stă lumea la sfat, cum se întreabă ce mai este nou, „cât caș a mai făcut a`Bidichii” sau dacă „or ieșit pui din toate ouăle puse sub cloșca țâfnoasă”. Bunicul avea cu el un carnețel pe care își tot nota câte ceva. Bunule, i-am zis, ce tot notezi acolo? Aranjându-și ilicul făcut de buna, ilic care fie spus îl purta și vara și iarna, mi-a zis cu vocea lui blândă:
