Populismul extremist, ca modalitate de a linguși oamenii, de a „le spune ce le place să audă” sistematic, agresiv și violent, nu este o boală nouă, nu a apărut de ieri, de-alaltăieri. Este un demon din vechime al vieții publice. Dacă cineva își imaginează că, tocmai pentru că este cunoscut de atât de mult timp, populismul a fost suficient de mult studiat și din acest motiv este ușor de înțeles, deci și ușor de contracarat, se înșeală. Demonii străvechi sunt greu de răpus, dacă nu chiar imposibil. Așa e și cu populismul. Există perioade bune în care scăpăm de ei, dar istoria ne arată că niciodată nu trebuie să ne culcăm pe o ureche pentru că reizbucnesc exact când te aștepți mai puțin. Mereu trebuie să fim în alertă. Și în România avem motive bune să fim vigilenți.
Avertisment. Un text despre adevăratul pericol din interior
