Apartenența României la UE ajunge la adolescența târzie. Plini de acnee politică, cu restanțe la lecțiile de politici publice, cu absențe repetate la orele de educație civică, învățăm și improvizăm adaptarea în această mare familie europeană și începem să combinăm simultan nihilismul și scepticismul adolescentin cu nădejdea în schimbarea în bine și conștientizarea că poate, dacă muncim și suntem serioși, o să stăm bine pe picioarele noastre și vom dobândi respectul celorlalți.
15 lecții la 15 ani de Uniune Europeană
