Încep însemnările de faţă cu un grupaj de versuri despre diligenţă/poştalion: *“…Cornul său la gură-atunci/Surugiul pune/Şi-l făcu prin văi şi lunci/Vesel să răsune./Şi sunau cei patru cai/Sprinteni din copite,/Ce prin înfloritul rai/Ropoteau grăbite./Şi părea că trec în zbor/Şi aleargă toate,/Speriind în goana lor/Liniştea din sate.” (Nikolaus Lenau, “Surugiul”, traducere de Ştefan O. Iosif). *“Diseară poştalionul […] Articolul O amintire numită poştalion apare prima dată în Curierul National.
