Tentaţia anarhistă transcende clivajele politice şi sociale, fie ele clasice sau contemporane. De stânga sau de dreapta, ecologist sau radical, anarhismul se manifestă ca o preferinţă pentru dezordinea ca expresie a (noii) ordini. Fie că vizează în formele sale extreme - libertarianism sau ecologism revoluţionar - desfiinţarea pur şi simplu a statului, fie că urmăreşte, în formele sale moderate, dereglementarea organizată a diferitelor domenii ale vieţii publice, anarhismul lasă loc tuturor ambiguităţilor, de la reflecţia filosofică la acţiunea politică.
