Deşi raportările ESG ar trebui, prin definiţie, să pună în centrul lor protecţia mediului, primul an de aplicare a Directivei privind Raportarea Corporativă de Sustenabilitate arată exact contrariul: companiile au ales să se concentreze aproape exclusiv pe teme and #8222;confortabile and #8221;, precum forţa de muncă proprie, raportată de 99% dintre entităţi, şi schimbările climatice, menţionate în 98% dintre cazuri, în timp ce dimensiunea esenţială a mediului natural este sistematic marginalizată. Datele respective apar într-un studiu realizat de Deloitte, care precizează că biodiversitatea şi ecosistemele, adică nucleul real al protecţiei mediului, sunt considerate relevante de numai 34% dintre companiile analizate, iar impactul asupra comunităţilor afectate este recunoscut de doar 41%, relevând o abordare dezechilibrată a sustenabilităţii, în care riscurile sociale şi reputaţionale sunt raportate, dar degradarea mediului rămâne, în mare măsură, trecută sub tăcere.
