Mijlocul săptămânii, e o seară obişnuită în Drumul Taberei, cartier mărginaş al Bucureştiului. Mă relaxam pe balcon, asistând la spectacolul obişnuit - copilul vecinilor de sus dărâma ceea ce încă a rămas nedărâmat folosindu-se pentru a zdrobi lucruri de pardoseala lui, tavanul meu, traficul aglomerat (chiar dacă acum avem metrou) mă ţine la punct cu repertoriul de înjurături, o gospodină executa o tocană pe care probabil a uitat-o, din nou, pe foc, soarele apune fără grabă. În această atmosferă idilică aud prima bubuitură.
