Noua fizionomie a extremei drepte româneşti post-decembriste - reprezentată acum de cele două ramuri desprinse din trunchiul comun al naţional-comunismului, AUR şi Diana Şoşoacă, şi care a însumat aparent 20% din totalul voturilor de la alegerile europene din 9 iunie - este înşelătoare: deşi vorbeşte despre unitate şi suveranitate, promovează discordia, ura şi discriminarea în numele unei 'românităţii' denaturate. Iar acolo unde extrema dreaptă, în diferitele sale forme, ajunge la putere, precum în Ungaria lui Orban, Italia lui Meloni sau Slovacia lui Fico, slăbeşte democraţia, societatea civilă este slăbită şi divizată, iar statul este transformat într-un instrument de întărire a puterii.
