La hotarele Europei, oricare ar fi aceasta, este - ca pe vremea Imperiului Roman târziu - agitaţie. Limesul - frontiera întărită atunci de fortificaţii, astăzi de tratate - este sub asalt. Acest asediu nu mai este însă consecinţa atacurilor barbarilor - chiar dacă, făcând apel la cunoştinţele noastre vagi de istorie antică, unii vor să o sugereze, provocând şi profitând de criza refugiaţilor - ci o înscenare care ar trebui să pună Europa în defensivă şi chiar să o destructureze. De la graniţele de vest, cele dintre Irlanda şi Irlanda de nord, la cele din sud, aflate sub presiunea refugiaţilor izgoniţi de războaie endemice şi de criza climaterică şi care-şi caută adăpost într-o Europa stabilă, până la cele din est, unde ieri Rusia a încercat să intervină din nou în alegerile anticipate din Moldova şi Bulgaria. Instabilitatea politică din Moldova şi Bulgaria, încercarea de a destabiliza statele baltice sub dubla presiune a refugiaţilor orientaţi dinspre Belarus şi a imixtiunii în viaţa politică internă, triumful iliberalismului în ţările de la Visegrad - curent sub al cărui asalt se află permanent şi România în ultimul deceniu - sunt tot atâtea indicii ale unei strategii prin care crizele să slăbească Europa. Şi aceasta nu pentru că Europa ar fi prea slabă, ci pentru că este, de fapt, foarte puternică.
