Pentru mine Aurel Vainer a fost un prieten. Îi spuneam „nea Aurică” și el răspundea lucrului ăstuia prin zâmbetul lui inconfundabil, pe care cred că vi-l amintiți cu toții. Eu nu mi-l amintesc altfel decât zâmbind. A fost unul dintre cei mai apropiați de definiția cuvântului „om”, „oameni”, pe care i-am cunoscut în viața mea. […]
