Unul dintre cei mai mari sculptori români şi, în acelaşi timp, unul dintre marii artişti români ai secolului al XX-lea, Ion Irimescu, membru al Academiei Române, l-a avut ca profesor pe Dimitrie Paciurea şi a fost, la rândul său, profesor. S-a născut la 27 februarie 1903, în comuna suceveană Preuteşti. După studii liceale la Fălticeni, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti (1924-1928), sub îndrumarea marilor sculptori Dimitrie Paciurea şi Oscar Han. A fost bursier în Franţa, la Fontenay-aux-Roses (1930-1932) şi a frecventat şase luni "Academie de Grande Chaumiére" din Paris (1930), la clasa lui Joseph Bernard, pentru a se desăvârşi în arta modelajului, potrivit volumului "Membrii Academiei Române" (Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003) şi htp://artindex.ro. A făcut numeroase călătorii de studii în Belgia, Olanda şi Anglia. După întoarcerea în ţară, a fost profesor la licee din mai multe oraşe (1933-1940), dar şi la academiile de Arte Frumoase din Iaşi (1940-1950), Cluj (1950-1955) şi Bucureşti (din 1966). A expus pentru prima dată în anul 1928, la Salonul Naţional de Pictură şi Sculptură de la Bucureşti, apoi a început, din anul 1930, să expună la saloanele de primăvară şi de toamnă de la Paris (1930-1932). Aici a fost remarcat de Societatea Artiştilor Plastici Francezi, care i-a acordat "Menţiunea de Onoare" la Salonul Oficial din Paris (1932). De-a lungul anilor, a participat cu expoziţii personale şi colective în mai multe capitale ale lumii (Paris, Moscova, Belgrad, Budapesta, Istanbul, Varşovia, Roma, Praga, Oslo, Tokyo etc.). Sculptorul Ion Irimescu - 1996 Foto (c) : VIOREL LAZARESCU / Arhiva istorică AGERPRES Arta lui Irimescu evoluează de la neoclasicism redat în lucrări precum "Tors de femeie", "Centaureas", "Tânăra cu struguri în păr", la geometrizarea brâncuşiană a formelor redată în seria de basoreliefuri şi compoziţii dedicate copilăriei şi adolescenţei ("Rodica", "Nicuşor", "Dan", "Portret de copil") şi, în cele din urmă, la o sculptură puternic stilizată, cu deosebită atenţie acordată şlefuirii aproape artizanale a formelor, turnate de obicei în bronz. A realizat multe compoziţii pe teme mitologice şi religioase. Simţul deosebit al sculptorului pentru decorativul formei este ilustrat în lucrări ca "Odihnă", "Floarea", "Orfeu", "Elegie", "Pastorala", "Centaurul", "Maternitate", "Pegas şi Apollo", "Icar", "Pietá" etc. S-a impus printr-o serie de opere monumentale aflate în mai multe oraşe ale ţării: "Octav Băncilă", la Constanţa - "Vasile Pârvan" (1958), Craiova - "1907" (1963), Lupeni - "Lupeni 1929" (1968), Iaşi - "Veronica Micle" şi "Mihail Sadoveanu", Râmnicu Vâlcea - "Mircea cel Bătrân", Fălticeni - "Mihail Sadoveanu" şi "Nicolae Gane", la Cluj - "I.L. Caragiale" şi "Constantin Daicoviciu", Bucureşti - "Brâncuşi" (1967), "D. Cantemir" (1973), "N. Iorga", "Nicolae Titulescu" ş.a., precum şi la Milano - "Dimitrie Cantemir" (comandat de UNESCO, 1975). O parte a creaţiei sale este adunată la Fălticeni, în muzeul ce-i poartă numele (Muzeul de Artă "Ion Irimescu"), o instituţie unică în România prin faptul că deţine cea mai bogată colecţie de autor din ţară. Aici sunt expuse peste peste 300 de sculpturi (din bronz, marmură, lemn, plastilină, ipsos), peste 1.000 de lucrări de grafică, la care se adaugă şi biblioteca personală (peste 1.500 de volume, manuscrise), potrivithttp://artindex.ro, https://ghid-de-bucovina.ro. Sculptorul Ion Irimescu - 2005 Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES FOTO Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte "George Enescu" din Iaşi (1994), membru de onoare al Fundaţiei "Atheneum" din Bucureşti, al Academiei Române (din 12 martie 1992), preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1978-1989), de-a lungul timpului i-au fost acordate aproape 30 de premii şi distincţii naţionale şi internaţionale. Cu ocazia sărbătoririi centenarului, artistul a fost distins cu Ordinul Naţional "Serviciu Credincios" în grad de Mare Cruce (2003). A murit la 28 octombrie 2005, la 102 ani, la Fălticeni, fiind înhumat în cimitirul bisericii din Oprişeni, lăcaş de cult pe care l-a pictat în 1926, pe vremea când era student. Prin opera, dar şi prin muzeul său de la Fălticeni, Ion Irimescu se înscrie în marea artă europeană a secolului al XX-lea, integrând meleagurile natale în circuitul de valori universale, dând municipiului Fălticeni o aură de nobleţe spirituală. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Doina Lecea)
