Episodul merită povestit. Dincolo de istoria în sine, poate realmente simbolică, este limpede că se desenează un semn al timpurilor care vin, premoniţie a unor posibile schimbări profunde de mentalitate socială, mărturisind - mai evident decât orice - pierderea de identitate a Europei creştine şi militante în favoarea idealurilor sale spirituale şi culturale.
Mârlănie de intelectual speriat sau auto-cenzura corectitudinii politice în acţiune?
