Dupa reculul din anii postcomunisti, când falimentul industriei iesene a distrus zeci de mii de locuri de munca, dezvoltarea Iasului a fost previzibila. În fapt este marele pol de atractie al regiunii Nord-Est si unul dintre cele mai mari din tara. În acelasi timp, la fel de previzibila, a fost extensia functiunilor lui în teritoriul periferic, în zona metropolitana. În primul plan urbanistic general al Iasului realizat în anii 1995-1996, aprobat în 1998, fundamentat pe strategia de dezvoltare economica pe termen lung conceputa cu aceasta ocazie, evolutia, problemele orasului de astazi au fost identificate cu rigoare. Daca este asa, nedumerirea vine din modul real de crestere a Iasului si comunelor limitrofe, care pare lipsita de reguli, mai ales daca privim în ansamblu. Problematica organizarii spatiale a orasului prin mijlocirea planului urbanistic general este acuta, întrucât actualizarea regulamentelor din 1998, începuta prin 2007, nu a fost finalizata si nu sunt semne ca va fi curând, în conditiile în care, în conformitate cu legea, dar si cu dinamica mare, reala, de crestere a orasului, termenul de valabilitate al unui plan urbanistic general este între sapte si zece ani. Este simplu sa constatam ca în cei cinsprezece ani de când a început reactualizarea planului urbanistic general al Iasului studiile lui de fundamentare trebuiau deja refacute de doua ori! Concluzia pare sa fie simpla, trebuie luat totul de la început în conditii tematice clare. Este adevarat ca procesul de proiectare, avizare, aprobare în domeniul urbanistic este greoi în conditiile actuale ale legii. Cu toate acestea sunt orase mari care tin pasul cu dezvoltarea lor economica si sunt deja la a treia sau a patra generatie de plan urbanistic general. În Iasi este în functiune primul. Se poate spune ca iesenii sunt mai descurcareti si reusesc sa reduca cheltuielile în domeniu? Sau, întrebarea este: are Iasul nevoie de plan urbanistic general? Raspunsul este rapid, planul urbanistic general este o documentatie obligatorie prevazuta imperativ de lege. În cel mult zece ani trebuie refacut. Prin urmare actualizarea planului urbanistic general din 1998 este deja în urma realitatii. Exista o ierarhie si un mod de interactionare obligatorii între proiectele de urbanism. Bunaoara circula prin oras ideea realizarii planului urbanisc zonal pe zona centrala protejata, imperios necesar, urmând ca nevoia unui P.U.G. nou sa-si piarda urgenta. Strategia realizarii planurilor zonale înaintea celui general este valabila doar pe terenurile dens construite al caror caracter urban este definit si aproape definitiv. Pentru oras în ansamblu lui, viziunea organizarii spatiului este obligatorie. Ea asigura alocari de terenuri de dezvoltare în corelare cu strategia de dezvoltare economico-sociala, asigura calitatea si echilibrul structurii urbane în integralitatea ei, face posibila politici de dezvoltare coerenta a infrastructurilor urbane. La nivel superior planului urbanistic general ar fi planul de amenajare a teritoriului metropolitan, a celui judetean si, sus de tot, cel national. Toate acestea dau substanta planurilor locale. Bunaoara autostrada aflata de atâta amar de vreme în faza de proiectare, o data construita va influenta puternic dezvoltarea judetului. Axa Iasi-Pascani va putea deveni, prin reducerea timpilor de legatura, o mare zona de dezvoltare urbana. Orasele existente vor creste iar localitatile rurale vor capata caracter urban. Dar pentru asta studiile complexe de urbanism trebuiau deja începute! La fel si pentru zona metropolitana a Iasului care, împreuna cu aceasta dezvoltare axiala spre Pascani poate deveni unul dintre aglomeratiile urbane de mare interes european. O concluzie a acestor idei este ca, în actualul context evolutiv, reactualizarea planului urbanistic general din anul 1998 este utila doar în privinta cresterii, propusa de acesta, a procentului de ocupare si a coeficientului de utilizare ale terenurilor, ceea ce este inadmisibil de putin pentru pretentiile Iasului, mare, important, semnificativ centru urban al României. O consecinta a acestei concluzii este regândirea prioritatilor. În loc sa investim asteptare într-un plan urbanistic general expirat înainte de a intra în vigoare, este mai utila realizarea planului de amenajare a teritoriului metropolitan de unde vin toate problemele majore actuale legate de trafic dar si de corecta si echilibrata zonificare functionala la acest nivel pentru a deschide portile dezvoltarii coerente. Teoretic fapta este posibila. De ce nu ar fi capabila comunitatea primarilor metropolitani sub tutela Consiliului Judetean si a presedintelui sau sa identifice, sa negocieze si sa implementeze solutiile necesare pentru a transforma zona metropolitana Iasi într-un model de dezvoltare? Dupa coagularea solutiilor într-o strategie de dezvoltare economico-sociala si spatiala a spatiului metropolitan, planurile urbanistice generale ale fiecarei localitati în parte se coreleaza în mod firesc si eficient. Ele ar trebui urmate îndata de regulamentele urbane pentru fiecare unitate teritoriata de referinta în parte, fapt capabil sa elimine, în mare masura, birocratia sufocanta din administratie. Ca sa se întâmple minunea este nevoie de comunicare reala, capacitate de negociere si dorinta de dezvoltare în interesul comunitatilor, fara precedent în istoria administratiei locale.
