Stimati iubitori de fotbal si sporturi din spatiul carpato-danubian-pontic, realizam acum ca noi, condeierii, pixarii si tastatorii în domeniu am gresit în masa în aprecierile noastre. Sportul românesc straluceste orbitor, e sublim, e minunat si nu lipseste cu nicio desavârsire. Lipsesc doar respectul fata de steag, de imn, de tarisoara, iar daca ministrul sporturilor, Ede-bácsi, ar învata strofele doi si trei din „Desteapta-te, române”, am putea zice, car'vasazica, „ne-am procopsitara”, vorba lui nenea Iancu. De zile bune încoace, presa noastra mioritica, laie bucalaie, nu mai conteneste: gura nu-i mai tace, parca-i bolnavioara. Aproape a uitat de actiunea sportiva, toti ochii sunt atintiti la piepturile sportivilor, cu (ne)mâna pe inima, cu urechile ciulite spre fanfare. Trendul, lansat în Slovenia la hochei, cere sânge. Care ai întors fundul la steag, mânca-ti-as? Ce-ai molfait din gura, bre? Ce goluri, ce faze, ce tactici, ce suturi de la treime? Mofturi, oamenii buni: ochii la inima si urechile la coarde vocale! Scandalul izbucnit în Slovenia cu nationala României de hochei nu surprinde, chiar daca în ultimii ani vadimismul s-a cam stins si generatia de AUR încercând sa-l reaprinda, ceea ce nu surprinde. Surprinde doar amploarea si multitudinea de fochisti specialist în turnat gaz peste palalaie. N-a fost zi lasata de pronie sa nu apara noi opinii mânios-proletare, noi propuneri din înfierare, noi atacuri la adresa MTS, pentru ce? Pentru niste copiii crescuti în inima Secuimii care s-au distrat cântând un imn regional la capatul unei înfrângeri cât de cât onorabile. Ati vazut vreo analiza a jocului nationalei României la Mondiale în ultimele zece zile? Nu, pentru ca nu citeste nimeni, nu comenteaza nimeni; imnul secuimii este cel mai interesant fenomen sportiv. Ungaria are cam aceeasi traditie în hochei precum România, diferenta este ca ai nostri, cu secui, cu ne-secui, au ajuns în grupa de elita, în 1976, au jucat cu cehii, cu sovieticii, cu canadienii, si i-au batut pe yankei. Ungurii n-au realizat asa ceva, dar au mult mai multe patinoare decât noi. În plus, mai au si un imn cu care înfurie adversarii. Premierul lor, cu toata aversiunea de care se înconjoara prin vecini, a declarat hocheiul pe gheata drept „prioritate sportiva nationala” desi nimic din istoria sportului maghiar nu-l îndrituieste. Dar dragostea pentru sportul cu crosa si pucul este imensa la Budapesta. Noi cerem demisii si para-demisii pentru niste gesturi si îngânari tâmpite. Oare daca la Milano, la un meci Inter - Napoli, s-ar fi cântat imnul provinciei Lombardia, ar fi luat „cizma” foc? Uite ca ajunseram la fotbal. Acum vreo cinci ani, Academia lui Gica Hagi de pe Litoral domina peisajul juvenil. Acum a aparut concurenta si „Machidonul” cam înghite în sec. Si, odata cu el, generatia româneasca de AUR când a auzit ca finala juniorilor s-a jucat între Csikszereda si Sepsi. Foc cât casa mai ales ca guvernul lui Orban (nu vreo societate privata budapestana) investeste în fotbalul ciucan. Deranjant, cumplit de deranjant, dar nimic ilegal. Chiar daca scopul „academiilor” de la Sepsiszentgyörgy sau Csiksereda este racolarea unor talente pentru centrala de la Budapesta. Ce s-ar fi întâmplat daca guvernul României ar fi instituit un centru de selectie în Italia pentru puzderia de copii talentati de sorginte dacoromana care umplu Peninsula? Ar fi luat foc presa italiana? Deloc: am fi fost felicitati. La noi, fapt interesant, lumea s-a indignat prea putin de investitiile lui Orban pe pamânt românesc. Dar a luat foc când unii fotbalisti de la Sepsi n-au pus mâna la piept când fanfara a intonat „Destepta-te, române!”. Mai ales românul Roland Niczuly, la fel de get-beget ca maghiarul Paraschiv Amihalachioaie din Vaslui. „Afara cu ungurii din tara?” Nu, mai veniti cu bani pentru sport! De aceea, stimati iubitori de fotbal si sporturi din spatiul carpato-danubian-pontic, noi, condeierii, pixarii si tastatorii în domeniu, am gresit în masa în aprecierile noastre. Sportul românesc merge minunat. Mai ramâne problema cu profanatorii de imnuri si perfectiunea va fi atinsa PS: La modul serios, grava este problema cu ministrul Eduard Novak la TV. Sa fii medaliat paralimpic pentru România si sa fii pus de un reporteras cu cas la gura sa cânti imnul este cu adevarat simptomatic pentru generatia de AUR.
