La un deceniu dupa ce oamenii de stiinta de la Universitatea California din San Francisco au identificat un antihistaminic care poate fi utilizat fara prescriptie medicala ca tratament pentru scleroza multipla, cercetatorii au dezvoltat o abordare pentru a masura eficienta acestui medicament în repararea creierului, facând posibila si evaluarea viitoarelor terapii pentru aceasta tulburare devastatoare. În scleroza multipla, pacientii pierd mielina, izolatia protectoare din jurul fibrelor nervoase. Aceasta pierdere de mielina declanseaza întârzieri în semnalele nervoase, ceea ce duce la spasme musculare, pierderea vederii, încetinirea cognitiva si alte simptome. Cercetatorii din California care au identificat pentru prima data un antagonist de receptor H1, clemastina, ca o potentiala terapie pentru scleroza multipla (SM), au folosit scanari RMN pentru a studia impactul medicamentului asupra creierului a 50 de participanti la un studiu clinic. În creier, apa prinsa între straturile subtiri de mielina care învelesc fibrele nervoase nu se poate misca la fel de liber ca apa care pluteste între celulele cerebrale. Aceasta proprietate unica a mielinei a permis expertilor în imagistica sa dezvolte o tehnica pentru a compara diferenta dintre nivelurile de mielina înainte si dupa administrarea medicamentului, prin masurarea asa-numitei fractiuni de apa din mielina sau a raportului dintre apa din mielina si continutul total de apa din tesutul cerebral. În studiul publicat luna trecuta în PNAS, echipa a descoperit ca pacientii cu SM care au fost tratati cu clemastin au înregistrat cresteri modeste ale apei din mielina, ceea ce indica repararea mielinei. De asemenea, ei au dovedit ca tehnica fractiunii de apa din mielina, atunci când se concentreaza pe partile potrivite ale creierului, ar putea fi utilizata pentru a urmari recuperarea mielinei. „Acesta este primul exemplu de reparare a creierului care este documentat prin RMN pentru o afectiune neurologica cronica”, a declarat medicul-cercetator Ari Green, Director medical al Centrului de Scleroza Multipla si Neuroinflamare al UCSF si membru al Institutului Weill pentru Neurostiinte. Doctorul Green împreuna cu specialistul în neurostiinte Jonah Chan, au identificat pentru prima data clemastina ca o potentiala terapie pentru SM. „Studiul ofera prima dovada directa, validata biologic, bazata pe imagistica, a repararii mielinei induse de clemastina. Acest lucru va stabili standardul pentru cercetarile viitoare privind terapiile de remelinizare”, spune medicul. Mielina s-a refacut chiar si dupa ce a fost întrerupta medicatia În cadrul cercetarii, pacientii cu SM care s-au înscris în studiul ReBUILD au fost împartiti în doua grupuri: primul grup a primit clemastina în primele trei luni ale studiului, iar al doilea grup a primit clemastina doar în lunile trei-cinci. Folosind fractia de apa din mielina ca biomarker cerebral, cercetatorii au constatat ca apa din mielina a crescut în primul grup dupa ce participantii au primit medicamentul si a continuat sa creasca dupa ce tratamentul a fost oprit. În cel de-al doilea grup, fractia de apa din mielina a aratat ca apa din mielina a scazut în prima parte a studiului, sub placebo, dar dupa ce participantii au primit clemastina, s-a observat o refacere a nivelului de apa din mielina. Constatarile coroboreaza rezultatele unui studiu anterior cu aceiasi 50 de pacienti care au constatat ca medicamentul pentru alergii a redus semnalizarea nervoasa întârziata, ameliorând potential simptomele. În studiul actual, cercetatorii au analizat corpul calos, o regiune a creierului cu un continut ridicat de mielina care face legatura între emisfera dreapta si cea stânga. Acestia au constatat ca o reparatie semnificativa a avut loc în afara leziunilor vizibile asociate de obicei cu SM. Clemastina actioneaza în acest context prin stimularea diferentierii celulelor stem producatoare de mielina, spun specialistii. Acest lucru plaseaza medicamentul cu o generatie înaintea medicamentelor existente pentru SM care actioneaza prin diminuarea activitatii sistemului imunitar, calmând inflamatia si reducând riscul de recidiva. Cu toate acestea, autorii studiului spun ca nu este înca optim, ca masurarea fractiei de apa sa fie considerata un instrument în dezvoltarea unor terapii mai bune. „Clemastina poate fi doar partial eficienta la dozele pe care le putem folosi”, a declarat dr. Green. „Poate avea un efect sedativ, ceea ce poate fi deosebit de nedorit la pacientii cu SM. Speram ca vor fi dezvoltate medicamente mai bune, dar clemastina s-a dovedit a fi instrumentul care arata ca remielinizarea este posibila”, a precizat medicul. Echipa si-a propus ca în cercetarile viitoare sa examineze potentialul clemastinei în tratarea leziunilor cerebrale la copiii prematuri, care sufera adesea de leziuni ale mielinei. Medicul neurolog pediatru, Bridget Ostrem, de la UCSF Benioff Children’s Hospitals, a solicitat deja aprobarea Administratiei americane pentru alimente si medicamente (FDA), de a începe primul studiu clinic de testare a clemastinei pentru a trata aceasta afectiune debilitanta si invalidanta.
