Întrebat cum va masura succesul la final de an, a spus ca nu e interesat de cifrele de vizitare, ci mai ales de modul în care activitatile culturale vor reaprinde spiritul orasului, vor stimula creativitatea si inovatia si vor face ca fiecare timisorean sa simta ca povestea sa conteaza si contribuie. Criticând viziunea unora care cred ca promovarea culturii române se face mai ales prin dansuri în costume populare, Fritz spune ca o alta miza e si apropierea comunitatilor si culturilor diverse, mai ales în contextul unui oras cu un profund caracter multicultural. Sâmbata dimineata (20 mai) am participat, la invitatia organizatorilor, la un mic-dejun cu primarul Timisoarei, Dominic Fritz. În loc sa cheme presa si invitatii din strainatate într-o sala a primariei, Fritz a preferat un eveniment mai putin protocolar, într-un local din centru, care a prilejuit discutii relaxate, moderate de acelasi Ovidiu Sandor. Daca eram familiarizati deja din ziua anterioara cu nivelul la care vorbeste engleza, toti cei prezenti au parut cuceriti de cât de bun comunicator este primarul. Aratând ca stapâneste, întelege si foloseste cu usurinta termeni cheie din discursul contemporan despre cum transfoma cultura un oras, Fritz a raspuns cu abilitate si unor întrebari mai dificile, pe subiecte ce nu au legatura cu titlul Timisoarei din acest an. Întrebat cum va masura succesul la final de an, a spus ca nu e interesat de cifrele de vizitare, ci mai ales de modul în care activitatile culturale vor reaprinde spiritul orasului, vor stimula creativitatea si inovatia si vor face ca fiecare timisorean sa simta ca povestea sa conteaza si contribuie. Criticând viziunea unora care cred ca promovarea culturii române se face mai ales prin dansuri în costume populare, Fritz spune ca o alta miza e si apropierea comunitatilor si culturilor diverse, mai ales în contextul unui oras cu un profund caracter multicultural. Un curator strain remarca faptul ca sunt putini politicieni chiar la nivel european care sa poata vorbi atât de convingator despre rolul culturii. De la conferinta de presa am plecat spre Muzeul de Arta, unde trebuia sa se deschida un spatiu dedicat bienalei. Cum nici macar în Timisoara nu merg toate ceas si mai era nevoie de putin timp, am plecat spre fostul depou de tramvaie (redenumit STPT Multiplexity). Acolo, atât fostele hangare, cât si unele vagoane au fost transformate în spatii expozitionale. Profitând de prezenta artistului, am descoperit un foarte ambitios micro-univers distopic imaginat si construit de catre artistul Sebastian Moldovan, în colaborare cu Lucia Ghegu si alti artisti. Alaturi, în cealalta hala, se vad de la departare sculpturile supradimensionate ale Anettei Mona Chisa. La Faber, o alta fosta cladire industriala transformata în centrul cultural, aflata în apropiere, era în desfasurare performance-ul Babel al artistei Arantxa Etcheverria, iar seara urma sa revenim acolo pentru petrecerea de deschidere a SPONTAN FEST. Cu o zi înainte, la evenimentul organizat la Institutul francez pentru a marca deschiderea Art Encounters, au fost prezenti jumatate dintre galeristii din tara, alaturi de multe figuri cunoscute din lumea artei - un argument în plus pentru afirmatia lui Sandor ca Timisoara devine capitala artelor vizuale. Am luat un taxi spre Piata Libertatii pentru a prinde un tur cu tramvaiul 6, în care artistul Carlos Amorales, si-a instalat o lucrare formata din sute de fluturi negri, Black Cloud (care a ajuns între timp si în Bucuresti, la MNAC). Vremea foarte calduroasa, tramvaiul plin de oameni care încercau sa se racoreasca cu ajutorul evantaielor inscriptionate cu Art Encounters, dar si oboseala acumulata de la fuga dintr-un eveniment într-altul m-au facut sa amân calatoria, mai ales ca mai ramasesera suficiente lucruri de vazut. Mi-am tras putin sufletul si am plecat sa vizitez expozitia curatoriata de aceeasi Diana Marincu la Kunsthalle Bega. Intitulata „Diferite grade de libertate”, reuneste lucrarile a 13 artisti români si internationali într-un spatiu care arata precum cele ale galeriilor puternice din marile orase. Aici ma opresc putin si-mi aduc aminte de editia din 2017 a Art Encounters, curatoriata împreuna cu Ami Barak, si nu am cum sa nu-i remarc ascensiunea sa profesionala. Daca Ovidiu Sandor are meritul ca a pus la bataie resursele pentru a creste bienala, Dianei Marincu i se datoreaza gestionarea conceptuala si directia artistica – o munca a carei complexitate nu trebuie deloc subestimata. Duminica dimineata am plecat la Uzina de apa Urseni pentru Le Déjeuner sur l’herbe, deschiderea expozitiei „Expanded Nature” si un picnic cu artisti, invitati si curatori. M-am bucurat sa-l reîntâlnesc pe Ciprian Ciuclea (stabilit în Bucuresti, dar originar din Timisoara), care avea instalata o serie de fotografii în foarte interesanta cladire redeschisa cu aceasta ocazie. Redenumit spatiu de „bransament cultural”, Uzina de apa renovata urmeaza sa gazduiasca viitorul Muzeu al Apei Timisoara. De acolo am tras o fuga la casa familiei Jecza, unde tandemul mama-fiu se ocupa de Fundatia Triade, muzeul sculptorului Jecza si galeria de arta contemporana cu acelasi nume. Casa e fermecatoare, iar energia celor doi continua sa ma uimeasca (tot ei sunt în spatele evenimentelor de la Cazarma U). Am urcat într-un final, înainte de a pleca spre aeroport, pe schela cu plante, care mi se pare o reteta sigura de succes la publicul larg (nu înteleg de ce a fost contestata initial), prin punctul de observatie inedit pe care-l ofera cele 200 de plante din flora Banatului. Acestea întaresc mesajul ecologist si legatura cu istoria prin perspectiva catre fostul magazin Mühle, de unde erau vândute în tot Imperiul Habsburgic cu miile. Printre regrete sunt ca n-am reusit însa sa ajung la o parte dintre spatiile gestionate de artisti afiliate bienalei, nici la cel de la Bastion (care, desi apararea ca vizitabil în program, era închis când am trecut pe acolo) si la multe alte evenimente (nu neaparat din zona artelor vizuale). P.S. M-am bucurat atât ca bibliofil, cât si ca iubitor de arta, sa citesc ca, pentru o perioada, în pofida pretului de 200 de lei, cea mai bine vânduta carte de libraria Doua Bufnite (nici acolo n-am reusit sa mai ajung, desi e partener al bienalei) a fost catalogul expozitiei lui Victor Brauner. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
