Când intri într-un grup de pe o retea de socializare e fix ca si cum ai intra într-un saloon din Texas din secolul XVIII. Te asezi la o masa mai retrasa, ceri barmanului un whisky mic, si te uiti la spectacolul dansatoarelor sau asculti povestile de la mesele alaturate. Daca esti în bani, disperat si satul sa fii asa de sanatos, poti alege o curva din cele care stau atârnate la etaj ca niste zdrente puse la uscat. Daca esti excesiv de plictisit ori ti s-a urât cu binele, te bagi în discutie cu pistolarii de la vreo masa, ba chiar, daca te manânca tare în cur, poti sa îi si contrazici despre una sau alta. Tocmai am aflat de la radio ca Instagram permite si chiar încurajeaza traficul de droguri pe reteaua lor, indiferent de vârsta utilizatorilor. Din neglijenta, evident. Un grup de curiosi au creat conturi false si au cerut informatii de la alti utilizatori în legatura cu achizitionarea si utilizarea de substante stupefiante. Comunicarea dintre ei a mers brici, nu i-a întrerupt nimeni. Au primit recomandari, adrese, nume unde sa se intereseze si sa cumpere prafuri, seringi si alte alea. Mai mult decât atât, Instagramul, prin algoritmul lui bine pus la punct, le-a facut si alte recomandari pe baza cautarilor anterioare. Practic oamenii nostri au fost asaltati de anunturi cu droguri. Tare, nu? Ce sa mai zic de Facebook. Oricine îsi poate face o pagina sau un grup fictiv, unde sa nu apara numele sau real, si sub aceasta umbrela sa lanseze atacuri, campanii, tot ce vrea el asupra oricui. Poti raporta cât vrei pe obraznic ca Facebook-ul o sa-ti zica mereu ca comportamentul (sic!) acela nu iese din sfera bunului simt, al politicilor lui, chit ca respectivul taie si spânzura în cel mai mârsav mod pe oricine îi iese în cale sub adapostul confortabil al anonimatului. Lumea virtuala a devenit ceea ce era Vestul Salbatic în America, o tara a libertatii absolute, un loc al tuturor posibilitatilor. Fiecare îsi face rost de o caruta cu coviltir (cont), un cal si-o pusca, si-i da bice în necunoscut. Nu e niciun fel de exagerare aici. În acel spatiu nu exista legi, sau exista câteva, dar pot fi usor fentate, ca sa nu zic ca ai oricând posibilitatea sa împusti seriful si adjunctul dintr-un cont fictiv, cu o masca pe fata, dupa care sa te faci nevazut. Deci impresia pe care o ai e ca acolo e cu adevarat libertate totala si ca te asteapta El Dorado. Practic orice e posibil. Poti da peste aur, peste femeia visurilor tale, dar si peste indieni, hoti, pungasi, ucigasi, crocodili, serpi veninosi sau desert sterp unde sa te usuci de sete. Când intri într-un grup de pe o retea de socializare e fix ca si cum ai intra într-un saloon din Texas din secolul XVIII. Te asezi la o masa mai retrasa, ceri barmanului un whisky mic, si te uiti la spectacolul dansatoarelor sau asculti povestile de la mesele alaturate. Daca esti în bani, disperat si satul sa fii asa de sanatos, poti alege o curva din cele care stau atârnate la etaj ca niste zdrente puse la uscat. Daca esti excesiv de plictisit ori ti s-a urât cu binele, te bagi în discutie cu pistolarii de la vreo masa, ba chiar, daca te manânca tare în cur, poti sa îi si contrazici despre una sau alta. Ai prilejul, cu ocazia asta sa stârnesti o bataie generala cu pumni în stânga si în dreapta, cu scaune si mese aruncate peste tot, geamuri sparte si cu împuscaturi. Poti, de asemenea, sa te dai drept cowboy-ul clasic si sa provoci pe vreo unul la duel afara, în drum si cu public numeros, pâna nu vine seriful sa faca ordine sau sa fie si el împuscat. Sa ai mereu calul pregatit de fuga. Daca vezi ca se împute treaba, faci un salt si o iei la galop. Te opresti în alt „târgusor” ca sunt destule. Din când în când ai ocazia sa asisti la câte o executie publica, o linsare, o spânzurare de indian, de negru sau hot în piata publica. Asta doar virtual, evident, pe grupuri, în bule. Poti fi cine doresti, Billy the Kid, Jesse James, Butch Cassidy, Sundance Kid, la alegere. Si poti comite orice infractiune vrei, fara griji. Chiar daca te prinde potera, nu te spânzura ca altadata, ci te baga într-o puscarie la standarde europene cu aer conditionat. E misto tare în Vestul Online. Trebuie sa ne bucuram de el cât mai putem, ca încetul cu încetul o sa vina civilizatia peste noi si n-o sa mai putem face nimic nici acolo fara sa dam cu subsemnatul la dulau. Briscan Zara este scriitor si publicist
