Continuam prezentarea primei editii românesti a Descrierii Moldovei, tiparita la Neamt în anul 1825, cu câteva date referitoare la persoana traducatorului Ioan Nemisescu, un carturar mai putin cunoscut. Grijuliu sa mentioneze meritele superiorilor sai, mitropolitii Veniamin Coastachi al Moldovei si Grigorie Dascalul al Tarii Românesti, precum si ale staretului Manastirii Neamt, în tiparirea Scrisorii Moldovei, ieromonahul Ghedeon, editorul-tipograf, nu mentioneaza nicaieri numele celui care a facut traducerea. Multa vreme, în manuale si în cursuri universitare, în istorii literare sau în dictionare de specialitate, a fost perpetuata informatia ca traducatorul scrierii cantemiriene ar fi fost ieseanul Vasile Vârnav (m. cca 1827), un harnic talmacitor de opere literare din limbile franceza, italiana si neogreaca. Paternitatea traducerii Scrisorii a fost atribuita lui Vasile Vârnav de catre Mihail Kogalniceanu, care a tiparit în „Albina româneasca”, tomul II, Iasi, 1845, p. 279‑322, lucrarea Întâmplarile Cantacuzinestilor si a Brâncovenilor în Valahia, de Dimitrie Cantemir, domnul Moldaviei, talmacite depe greceasca prin Vasili Vârnav, la anul 1811, iunie 19. În nota biografica pe care o face banului Vasile Vârnav, Kogalniceanu afirma ca boierul-carturar iesean „a tradus o multime de scrieri, dintre care numim câteva: Descrierea geografica a Moldovii de Cantemir, care pe urma s‑au tiparit manastirea Neamtu, însa fara numele lui (...).” Autoritatea marelui istoric si om politic a facut ca aceasta atribuire sa fie considerata un bun câstigat si acceptata fara alte dovezi si investigatii suplimentare pâna în zilele noastre. Este meritul lui Nicolae A. Ursu (1926‑2006) de a fi restabilit adevarul. Într‑un articol publicat în „Cronica”, XIV, 1979, nr. 5, p. 7, cu titlul Cine a facut prima traducere româneasca a operei lui Dimitrie Cantemir Descriptio Moldviae?, articol reluat si amplificat ulterior, cu titlul Ioan Nemisescu, autorul primei traduceri românesti a operei lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldavie, si cuprins în volumul: N.A. Ursu, Contributii la istoria culturii românesti. Studii si note filologice, Iasi, 2002, p. 373‑400, reputatul filolog iesean a identificat fara putinta de tagada pe adevaratul traducator în persoana unui boiernas iesean, Ioan Nemisescu, prea putin cunoscut în calitate de carturar. În cele ce urmeaza, reiau în mod sintetic principalele argumente ale magistralei demonstratii a lui N.A. Ursu. Scrisoarea Moldovei, Neamt, 1825, versurile dedicatorii catre voievod si prefata editorului Mai întâi – fapt neglijat de exegetii de pâna acum – banul Vasile Vârnav, cunoscator de neogreaca, franceza si italiana, nu cunostea limba germana! Or, în cuvântul catre cititoriu, editorul spune în mod explicit ca traducerea s‑a facut dupa nemteste, si anume dupa Beschreibung der Moldau de la 1769, cum am aratat în paginile anterioare! De altfel, constata N.A. Ursu, între limba si stilul din Scrisoarea Moldovei de la 1825 si cele din traducerile cunoscute ale lui Vârnav (din scriitori francezi sau italieni celebri în epoca precum Ludovico Muratori, Charles Rollin sau Etienne Bonnotde Coldillac) sunt mari deosebiri. Cu perspicacitate si cu tenacitatea‑i reunoscute, cercetând colectiile de documente publicate, arhivele si fondul de manuscrise de la Biblioteca Academiei si de la Biblioteca Universitatii din Iasi, N.A. Ursu a descoperit nu mai putin de trei copii diferite ale unui voluminos text în manuscris intitulat Istoria politiceasca a Dachiei si a neamului românilor. Lucrarea aceasta contine o traducere a tomurilor 50, 56 si 57, dedicate de autor istoriei Valahiei, a Moldovei si a Bulgariei, dintr‑o vasta sinteza de istorie universala (Allgemeine Weltgeschichte), publicata de istoricul german Ludwig Albrecht Gebhardi (1735‑1802). (Mentionez ca traducerea lui Nemisescu a fost editata cu titlul de mai sus în anul 2006 de M. Bordeianu si Catalin Bordeianu, cu o postfata de Vasile Cristian, o editie minata, din pacate, de mari erori si inadvertente, între care numeroasele greseli de tipar sunt cele mai nevinovate; un exemplu elocvent despre felul cum NU trebuie editate textele românesti vechi!) Principalele doua manuscrise integrale ale acestei traduceri (ms. BAR 2866 si ms. BAR 2867) contin o foaie de titlu detaliata si lamuritoare. O citesc integral, dupa Ursu 2002, p. 377‑278, în formularea din ms. 2867: „Istoría Moldaviei, alcatuita de Ludowig Gebhardi dupa planul lui William Guthrie si a lui Ioan Grai si a altor învatati englezi, culeasa de la cei mai buni istornici si cuprinsa în istoria lui cea deobsti a toata lumea, în limba nemtasca, în tomul al 57‑lea. Acum întîiesi data prefacuta în limba românilor, împreuna si cu istoria Valahiii si a Bulgariii, din limba nemtasca, de Ioan Nemisescul ot Vist[erie], în Orasul Iasii, la anul 1808. Tomul al 2-le. I îndemnat fiind spre aceasta savîrsire mai mult prin înlesnire dumisali cinst[itului] boier Iordachii Ilschii, biv vel clucer, caruia s‑au si afierosit.” Iata deci ca, între putinii carturari cunoscatori de limba germana activi în Iasi în jurul anului 1808, avem un nume, Ioan Nemisescu, autor/ traducator din limba germana al unor texte de mari dimensiuni, care îsi recunoaste si afirma în mod explicit paternitatea traducerilor respective. Si mai avem Scrisoarea Moldovei, lucrarea tiparita la Neamt în 1825, cu traducator neindicat si necunoscut. Nu ne mai ramâne altceva de facut decât sa punem fata în fata în fata cele doua texte, si sa vedem ce ne spun ele. Este ceea ce a facut regretatul nostru profesor. N.A. Ursu – a pus la punct o metoda de analiza filologico-lingvistica, pe care a experimentat‑o cu succes si în alte cazuri de atribuire a unor paternitati, urmarind potriviri, asemanari, analogii si convergente de ordin lexical, frazeologic, sintactic si stilistic, între textul cu autor cunoscut si cel „nerevendicat”, în cazul nostru, Scrisoarea Moldovei. Chiar daca, în unele cazuri, identitatile expresive se pot datora si întâmplarii, unele dintre ele au o putere probatorie foarte mare. (Va urma) *Textul de fata reprezinta transcrierea conferintei Scrisoarea Moldovei, Neamt, 1825.Preliminarii la o editie a primei versiuni românesti a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, în comparatie cu originalul latinesc si cu versiunea germana princeps, Frankfurt/ Leipzig, 1769 si 1771, sustinuta în cadrul sesiunii comemorative „Dimitrie Cantemir – 350”, sesiune organizata de Biblioteca Centrala Universitara „Mihai Eminescu” din Iasi si de Institutul de Filologie Româna „Alexandru Philippide” din Iasi, la data de 12 iunie 2023. Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
