Dincolo de drama jucatoarei, amânarea pronuntarii în cazul de dopaj are si o parte buna: daca Halep era categoric culpabila, verdictul era de mult dat. La sfârsitul lunii august a anului trecut, valoroasa noastra jucatoare de tenis, Simona Halep, a jucat ultimul sau meci din cariera sa de pâna acum (speram!), meci pierdut în prima mansa a US Open în fata unei jucatoare net inferioara ca ranking, ucraineanca Daria Snigur. Initial, Simona a invocat probleme medicale care îi necesita o pauza pâna la sfârsitul anului pentru a relua în 2023 goana dupa trofee, fara de care viata ei pare sa nu aiba sens. Însa la 7 octombrie a explodat bomba: ITIA (Agentia Internationala de Integritate a Tenisului), un organism independent creat de forurile conducatoare ale sportului alb, a descoperit în organismul Simonei o substanta interzisa, roxadustat, fiind suspendata de WTA pâna la clarificarea cauzei, decizie care, conform regulamentelor, nu trebuia sa apara mai târziu de trei saptamâni. A trecut exact un an, Simona Halep a fost înscrisa provizoriu pe tabloul US Open, dar verdictul nu a fost dat de tribunalul britanic care se ocupa de problema. Roxadostatul (sa-l alintam „Roxy”) este un compus interzis aflat în foarte multe suplimente alimentare, mai putin monitorizate decât medicamentele propriu-zise. Firesc România iubitoare de sport s-a manifestat cu rapiditate, începând cu cei apropiati Simonei, dar si cu „minunatii” ei hateri. Persoane la care te asteptai mai putin, ca fostul sot, Toni Iuruc, sau marea rivala, Sorana Cîrstea, au sarit în ajutorul fostului lider WTA, iar toata lumea spera ca verdictul sa fie dat cât mai rapid, si suspendarea, cât mai blânda. Cazul de dopaj al Simonei Halep este o speta care enerveaza sau întristeaza multi români, mai mult prin întârzierea inadmisibila a verdictului decât prin posibila suspendare maxima de sase ani. La 19 mai a.c., cei care cerceteaza au descoperit oarece neclaritati în pasaportul biologic care au complicat cazul. Iar acum, când sportiva a iesit din topul WTA, pierzând sansa de a participa la turnee, fara calificari si wild-cards, a aparut o noua sacrosancta amânare. În majoritate covârsitoare, lumea tenisului (nu numai de la noi!) este solidara cu ea. Cine a cunoscut-o pe Simona, stie ca nu lua un dram de medicament sau supliment fara a se consulta cu ANAD, forul national antidoping. Din câte a vazut si auzit ea prin acest ambient, suflatul în iaurt este cel mai potrivit antidot. Cu toate acestea, în dulce-amarul stil românesc, scenariile n-au întârziat sa apara. În primul rând, celebrul ei antrenor, Patrick Mouratoglou (renumit prin aventurile din trecut cu fete cu rachete), a nascut suspiciuni prin aparitia tardiva a reactiilor sale la eveniment... Iar când Patrick si-a manifestat încrederea si solidaritatea fata de Simona, au aparut variante cu „binevoitori(oare)” dornice s-o tratariseasca clandestin pe românca din motive de invidie sau de alta natura. Dincolo de broderii holly(bolly)woodiene, problema cruciala este ca, substanta cu schepsis a existat în organismul Simonei, iar marturiile celor apropiati ei înnegureaza si mai mult cazul. Într-adevar, toata lumea jura ca Simona e cuminte si corecta, dar (fatalitate!) „Roxy” a fost acolo. Mai ales dupa esecul primei ei casnicii, Simona are o foame de tenis mai puternica din prima ei tinerete, depasind dorinta ei manifestata pentru mariaj &copii. Aici este drama sportivei noastre. Pe un alt plan, amânarea asta cvasiperpetua a verdictului, are si o parte buna. Daca dopajul Simonei ar fi fost indubitabil, verdictul asta ar fi venit imediat. Daca eliminam versiunile prostesti privitoare la persecutatea României (de care multi nu s-au vindecat), tergiversarile astea arata ca speta este extrem de complicata, poate chiar insolita din moment ce experti în domeniu nu reusesc sa-i dea de capat. Iar vorba cu timpul care alearga ireparabil nu este chiar potrivita: durata suspendarii se socoteste de la data depistarii, nu a sentintei. Astfel încât nu este chiar exclus sa mai vedem un duel Simona-Sorana la nivel international!
