Duminica a V-a din Postul Mare este numita si a Cuvioasei Maria Egipteanca. Nu întâmplator a fost ales de catre Sfintii Parinti acest chip al pocaintei, aceasta pilda de curaj în lupta dusa în razboiul cu patimile cele mai grele. A trait la cumpana secolelor IV si V, trecând la Domnul în anul 431. Si-a parasit parintii si a plecat de la 12 ani de acasa, în Alexandria, traind în acest oras, vreme de 17 ani, în desfrânari care nu se pot descrie în cuvinte. Ea însasi îi marturiseste lui Zosima, cel care a gasit-o în pustiul Iordanului: "Timp de mai bine de saptesprezece ani, iarta-ma, i-am petrecut în dragoste publica, supusa fiind destrabalarii. Si pe adevar ma jur, nu pentru plata, caci n-am luat nimic de la cei care de multe ori voiau sa-mi plateasca. Acest chip - de a-mi satisface dorinta în dar - l-am nascocit pentru a face sa atrag luarea aminte a câtor mai multi asupra mea. Iarasi sa nu crezi cumva ca nu luam bani pentru ca eram bogata. Nu, caci traiam ca o cersetoare si adeseori torceam câlti. Aveam însa o pofta nesatioasa si o dorinta neînfrânta de a ma tavali în noroi. Aceasta socoteam ca este scopul vietii, de a batjocori neîncetat trupul." În dorinta ei de a prinde cât mai multi tineri în latul poftelor trupesti, se urca pe o corabie ce ducea pelerinii la Ierusalim. Si pe corabie, si în orasul sfânt, nu are decât o preocupare: sa corupa sexual cât mai multi barbati. Se alatura chiar si valului de pelerini care se îndreptau spre a se închina lemnului Crucii pe care a fost rastignit Mântuitorul, însa constata ca, oricâte eforturi ar fi facut, nu poate intra în biserica. Este oprita de o mâna nevazuta. Atunci ia aminte la vocea propriei constiinte care îi spune ca, din cauza vietii sale pacatoase, Dumnezeu nu-i îngaduie sa paseasca în sfântul lacas. Cu lacrimi în ochi, se roaga Maicii Preacurate promitând ca îsi va schimba viata daca va fi lasata sa intre si ea în casa Domnului. Se retrage ulterior în pustiul Iordanului unde, cu ocrotirea Sfintei Fecioare, "chezasuitoarea mântuirii sale" - cum o numea, petrece în aspre nevointe timp de 47 de ani. Dupa aceasta lupta dusa cu patimile care au chinuit-o mult timp, chiar si în pustie, a urcat pe culmi de sfintenie pe care nu au ajuns nici chiar unii calugari cu viata curata, contemporani cu ea. Când se ruga, se înalta "cu un cot de la pamânt", avea darul vederii gândurilor celorlalti, vorbea din Sfintele Scripturi, desi nu le citise niciodata si nici nu fusese învatata de vreun om (ci de Duhul Sfânt), putea merge pe apele Iordanului ca pe uscat... Iata cum pocainta omului sustinuta de harul lui Dumnezeu îl ridica pe acesta din adâncurile iadului patimilor în lacasurile cele mai înalte ale Raiului! Pentru omul de azi, multe sunt lucrurile pe care le poate învata din viata acestei sfinte (va recomand sa cititi varianta extinsa, nu vreun rezumat). M-as opri la unul extrem de important, datator de mari nadejdi pentru toti cei care ajung robi ai pacatului. Anume faptul ca, daca esti onest cu tine însuti, chiar si în savârsirea pacatului, mai devreme sau mai târziu ajungi la Dumnezeu si în Sfânta Sa Biserica. Aceasta copila a început sa desfrâneze pe strazile Alexandriei si a pus toata râvna ei în savârsirea pacatului, neacceptând nici o forma de plata, adica ajungând a pacatui doar pentru placerea aceea în sine. A facut asta vreme de 17 ani cu un soi de înversunare, canalizându-si toata energia în aceasta directie, daruindu-se total. Ea chiar era sincera în acest mod de viata al ei caci, cum a si marturisit, socotea ca acesta "este scopul vietii". Dumnezeu însa a lucrat în chip minunat pentru ca s-a folosit taman de aceasta convingere a ei, îngaduindu-i sa ajunga printre pelerini ce mergeau la Ierusalim, pâna chiar în apropierea Sfintei Cruci. Asa se foloseste Domnul de toate neputintele noastre, caci plecând tocmai de la aceste rele pe care le facem - indiferent de amploarea sau de grozavia lor - ne îndruma, discret, catre momentul de întoarcere, de convertire. Important sa fim sinceri în alegerile noastre, sa nu traim dual, fatarnic, încercând sa împacam si pe ale lui Dumnezeu si pe ale diavolului, sa nu avem pretentia ca am gasit un soi de "echilibru" între bine si rau. Si, nu în ultimul rând, sa primim cu aceeasi onestitate glasul constiintei care ne învata cum sa ne întoarcem. În Apocalipsa avem, de altfel, un avertisment foarte categoric: "Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea" (3, 15-16). Maria din Alexandria a fost rece, foarte rece (adica departe cu totul de Domnul, cel ce încalzeste inimile noastre), dar a fost onesta si astfel a putut fi pescuita, devenind fierbinte, atât de fierbinte pe cât e cineva care se odihneste în inima lui Dumnezeu.
