Agitatia economica si financiara de la nivelul Europei, si nu numai, determinata de crizele care au lovit toate domeniile, pun la grea încercare atât guvernele, cât si mediul economic, dar mai ales populatia. Se fac referiri si analogii cu marea criza din 1929-1933, cât si cu cea mai recenta din 2009-2011, desigur cu manifestari si consecinte specifice perioadelor. La o prima vedere, toate aceste crize au avut la origine „erorile umane”, deciziile si comportamentul mediilor politic, industrial, financiar, dar mai ales al celui bancar. Nimic nou sub soarele politicilor de factura liberala, pentru care nimeni nu era pregatit, dând frâu consumului gratie mariei sale capitalului, creditului si supraîndatorarii. Majoritatea populatei traia „pe credit”, iar când a venit scadenta, s-a dovedit ca datoriile nu erau acoperite. Bancile au falimentat, economiile s-au prabusit, forta de munca s-a trezit în strada, iar populatia a saracit, fiind trecuta la pomana guvernelor si societatilor caritabile. Firesc te întrebi, din ce bani aceasta pomana? Razboiul a venit aproape inevitabil si a repus lumea în miscare, în reasezarea sferelor de influienta. Semnele crizei de la începutul secolului XXI nu au fost luate în seama, ba chiar au fost asimilate doar ca o simpla raceala. Dupa doar numai un deceniu din care nu am învatat nimic, am continuat si perseverat în greseli politice, financiare, iar mai nou militare. Lumea nu mai încape în vechile tipare, pacea nu mai foloseste la nimic, contradictiile s-au acutizat, vechile orgolii au rabufnit, la care s-au adaugat unele noi, astfel ca dezechilibrele tind sa se „echilibreze” prin forta, desupra lumii planând amenintarea cu o noua ordine mondiala. Conflictul din Ucraina o dovedeste. Acolo nu se înfrunta doar Rusia cu natiunea ucraineana, ci pare mai degraba o lupta dupa o perdea – în flacari, din pacate – între doua sisteme sustinute de marile corporatii si structuri militare. Europa este iar scoasa din ecuatie, dar este din nou victima. De departe, se afirma noua putere economica China, care acum cel putin, alaturi de Rusia, doreste sa ia parte la stabilirea unei noi ordini mondiale, dospita de creierele înfierbântate de atâta pace. În aceste conditii nici macar nu mai surprinde faptul ca, dupa peste o luna de razboi, nimeni nu vorbeste de pace. Negocierile par mai degraba formale, atât timp cât se desfasoara cu “pistoalele pe masa”. „Numai armele nu sunt suficiente pentru a mentine pacea. Ea trebuie pastrata de oameni”, spunea prin anii ’60 un presedinte. Si as spune eu, de cei “cu scaun la cap”!
