Trebuie sa fim constienti ca aceasta industrie e abia la începuturile ei si ca actualele imprimante, ce par a fi extrem de sofisticate, vor aparea în ochii viitoarelor generatii ca niste unelte rudimentare, asemanatoare, ca sa fac o comparatie, cu vechile linotipuri din tipografii, ce turnau litere de plumb, fata de printurile de acum. Domeniul biochimiei ne deschide încetul cu încetul portile spre o lume imateriala, vecina într-un fel, atât cu Infernul, cât si cu Paradisul sau mai degraba Purgatoriul lui Dante. Caci Purgatoriul e un spatiu de trecere. De suferinta, dar si de purificare. Pe usa Purgatoriului nu scrie „Lasati orice speranta, voi, cei care intrati”. Aici nu exista nici o inscriptie, exista însa speranta si împacare cu propria ta soarta. În cazul universului constituit prin bioimprimare exista multe sperante si multe asteptari mai mult sau mai putin desarte. Despre ce e vorba? E vorba despre ultimele cercetari si rezultate obtinute în laborator plecând de la prelevarea de tesuturi animale, vegetale sau umane pentru obtinerea carnii, poate si a vegetatiei, de ce nu?, artificiale, în functie de necesitate, de optiuni, de anumite preferinte si tabieturi în materie de hrana, ale fiecaruia din noi. Desi am navigat citind mai multe materiale legate de aceasta tema, nu am reusit sa înteleg prea bine cum se poate obtine, prin înmultirea celulara, carnea sintetica, asemanatoare întrutotul cu cea naturala. Presupun ca aceasta carne e fabricata prin intermediul unei bio-imprimante de înalta performanta tehnologica. Din câte am înteles, bioimprimarea se bazeaza pe structurarea spatiala a celulelor vii si a altor produse biologice prin suprapunerea si asamblarea lor în vederea crearii si cresterii unor tesuturi noi folosite în prezent atât în industria farmaceutica, cât si în medicina regenerativa. Materia vie creata pe cale artificiala a fost imprimata initial pornind de la celule stem, în prezent însa poate fi obtinuta, dupa cum afirma unele surse, din oricare alt tesut. Imprimarea se face prin intermediul unor picaturi de cerneala biologica ce se deruleaza depunându-se asemenea unor valuri de stofa succesive având ca rezultat final un nou tesut biologic proiectat si materializat în trei dimensiuni. Suportul pe care este imprimata tesatura este colagenul, responsabil de coeziunea tesuturilor; colagenul se comporta exact ca hârtia unei imprimante obisnuite de birou. La ora actuala se lucreaza si cu înlocuitori, si cu stimulatori pentru crearea tesuturilor biologice; materia vie celulara fiind imprimata în nenumarate laboratoare din întreaga lume. Bioprintarea 3D e utilizata azi pentru producerea si transplantul mai multor tesuturi, inclusiv piele, oase, grefe vasculare, proteze traheale, tesuturi cardiace si stomatologice, cartilaje, testicule, ovule, spermatozoizi sau mameloane. Tiparirea organelor, desigur, presupune o munca migaloasa. Exista în prezent astfel de laboratoare de cercetare în diverse puncte de pe glob. Marile state ale lumii se întrec între ele facând noi si noi descoperiri, care de care mai spectaculoase. Bineînteles ca si spionajul biocibernetic e în floare. În sensul ca ceea ce descopera azi cercetatorii japonezi sau chinezi, mâine ajunge pe masa serviciilor secrete americane, englezesti sau rusesti. Legat de acest domeniu, nici un secret nu poate fi pastrat mult timp. Experientele se fac în laboratoarele amenajate în pesteri neumblate, se fac si în largul oceanelor pe navele ancorate la mare departare de tarm, dar si în adâncul oceanelor, la sute si mii de metri adâncime, se fac la ecuator, la temperaturi destul de ridicate, precum si la cei doi poli, le temperaturi coborâte mult sub zero grade, dupa cum se fac si în spatiu, în cadrul unor programe secrete în care sunt implicati satelitii ce orbiteaza în jurul pamântului sau în presupusele laboratoare amplasate pe Marte si pe luna... În urma experimentelor secrete, astazi se fabrica, desigur la o scara redusa, urechi bionice, ochi, rinichi, plamâni si anumite parti din creier. Tesuturile tiparite au deocamdata o viata scurta de ordinul zilelor sau al orelor. Curând însa se vor obtine tesuturi imprimate a carora viata va deveni eterna. În acest sens, experientele facute pe salamandre si meduze au dat rezultate multumitoare. Costul unei imprimate bio se ridica la sute de mii de dolari. Va veni însa si timpul când pretul acestor aparate va fi accesibil tuturor, astfel ca aproape fiecare om va avea la dispozitie o astfel de imprimanta magica, prin intermediul careia sa-si poata multiplica singur organele afectate de boli sau de trecerea timpului. Trebuie sa fim constienti ca aceasta industrie e abia la începuturile ei si ca actualele imprimante, ce par a fi extrem de sofisticate, vor aparea în ochii viitoarelor generatii ca niste unelte rudimentare, asemanatoare, ca sa fac o comparatie, cu vechile linotipuri din tipografii, ce turnau litere de plumb, fata de printurile de acum. Nu stiu câti mai stiu de linotipuri. Eu însa le cunosc de vremea când lucram corector cu jumatate de norma la Convorbiri literare, cealalta jumatate o ocupa poetul Emil Brumaru. Noi aveam datoria de a duce paginile cu corecturile facute la tipografie si a aduce de acolo pagini corectate de catre linotipisti. Lucram cot la cot cu zetarii într-un mediu toxic, cu mult plumb. Eram intoxicati cu substante usor radioactive, din pricina carora aveam mereu depresii si halucinatii. Neuronii nostri fusesera afectati. Trebuia sa bem mult lapte si sa luam pastile de iod. Noi însa ne multumeam sa bem cafea si, bineînteles, votca, asezati pe ladite, pe ciment sau pe imensele suluri de hârtie tipografica, alaturi de linotipisti. Nimeni nu ne-a atentionat ca munca noastra e periculoasa. Eram încadrati la categoria fara risc. În fine, fata de imprimantele de acum, linotipurile aratau ca niste animale preistorice ce emanau în preajma vapori pestilentiali de zinc si plumb. Dar daca productia de organe imprimate se afla abia în zorii ei, în ceea ce priveste obtinerea de carne artificiala, aici rezultatele sunt de-a dreptul spectaculoase, ca de altfel, si implicatiile etice, morale si sociale legate de acest proces. Singura problema care a mai ramas de rezolvat e doar costul de productie. În prezent, costul carnii imprimate în laborator e destul de piperat. În curând însa, odata cu largirea cererii si a trecerii la productiei de masa, lucrurile se vor schimba profund. Carnea artificiala creata în laborator poate fi obtinuta, dupa cum am spus, nu din celule stem, ci din tesuturi. E suficient sa ti le prevaleze un centimetru patrat de epiderma - unii zic ca în locul epidermei pot fi folosite firele de par sau bucatelele de unghii sau picaturile de sânge -, sau poate chiar mai putin pentru ca sa obtii un tesut viu cu amprenta ta. Desigur, pentru a fi comestibil, micul esantion preluat din tine va fi altoit cu un alt tesut preluat de la un porc, de la o vaca sau de vreo pasare maiastra. Ajuns în acest stadiu, oarecum incipient, industria carnii sintetice deschide posibilitati nebanuite. În sensul ca se pot face permutari si combinatii din cele mai diverse, preluând probe atât de la om, cât si de la animale sau chiar de la plante. Bucataria viitorului va fi fastuoasa. La fel se va întâmpla si cu industria ospitaliera. De pilda, te vei putea duce la restaurant si comanda o portie de friptura cu amprenta Brad Pitt sau Angelina Jolie. Sau Brad Pitt si Angelina Jolie aflati într-un amestec inefabil. Desigur ca amprenta lui Brad Pitt se va suprapune peste un tesut suculent de vaca olandeza sau va fi produs nu din carne de vita, ci dintr-un tesut de greiere sau de lacusta. Va dati seama: stai frumos la masa într-un local select, bei sampanie, asculti orchestra în surdina, si-l savurezi pe Brad Pitt sau pe frumoasa Angelina. Eventual, în timp ce mânuiesti tacâmurile, te uiti si la un film care-i are ca protagonisti. Sau, ca sa nu fie masa prea monotona si sa creezi un contrast, te uiti la un film cu Charles Chaplin, la Luminile orasului sau la Goana dupa aur, unde apare o scena de canibalism, plina de umor amar, în care Charlot savureaza niste sireturi de ghete în loc de macaroane, visând cum partenerul lui se transforma în cocos. Desigur pentru a-l savura pe Brad Pitt la un local va trebui sa scoti ceva bani din portmoneu. Carnea Brad Pitt va exista pe piata, dar la un pret la care doar cei foarte bogati vor avea acces. Dar nu va fie teama, vor exista si tombole, si daca nu veti avea suficient capital ca sa-l devorati pe Brad Pitt, poate veti avea norocul sa câstigati la tombola o cina romantica la un restaurant de lux, unde se va servi o fleica marca Brad Pitt, plutind în sosul Angelina Jolie sau, de ce nu, Julia Roberts. Dar în afara de vedete, oricine poate deveni protagonist. De pilda ai o vecina care ti-a cazut tronc, în loc s-o curtezi, aducându-i în fiecare dimineata flori proaspete la usa, însotite de un biletele de amor, sau s-o claxonezi din masina, trecând de la romantism la fanfaronada adolescentina, faci rost de un fir de par, apoi îti prepari singur la imprimanta o bucata de carne pentru gratar cu amprenta doamnei, dupa care deschizi televizorul, destupi o sticla de vin, si îti spui, zâmbind pe sub mustata, ca iata, n-a trebuit sa-mi bat prea mult capul ca sa-i vin de hac. Tot pentru amuzament, poti face o combinatie apetisanta între tesutul sustras de la vecina sau Brad Pitt, combinându-l cu un esantion preluat de la un pechinez sau un pitbullterrier. Sau de la un tesut extras de la o pisica. Daca vei dori ca pe farfuria ta fleica pe care o manânci sa latre, ea va latra. Daca vei dori sa miaune, va mieuna. Bio-imprimanta îti poate oferi ocazia sa platesti politele unor prieteni, unor rudele, colegi de serviciu sau simple cunostinte ce te-au calcat pe bombeu, facându-te sa te simti nu tocmai în largul tau. Le reproduci esantioanele extrase din tesuturi la bio-imprimanta si îi pui apoi la rotisor. Nichita Danilov este scriitor si publicist
