Educatie muzicala predata cu seriozitate, cursuri facute prin prisma jocurilor si povestilor, metode inedite de predare si abordari nonconformiste pentru teoria muzicala, inclusiv rap-ul - toate acestea le descriu pe Antoaneta Luchian si Ana-Maria Rusu, doua surori si profesoare care au pus bazele proiectului «Mai Multa Educatie Muzicala în Scoli» si care au creat, astfel, una din cele mai mari comunitati educationale din România, cu zeci de mii de membri. Antoaneta Luchian este cadru didactic la Colegiul „Costache Negruzzi” din Iasi si la Colegiul National din Iasi, în timp ce Ana-Maria Rusu preda la Scoala Gimnaziala „Anghel Saligny” si la Colegiul National „Unirea” din Focsani, fiind totodata si coordonatoarea corului Ding Dong. Ambele au absolvit Universitatea de Arte din Iasi. Îsi doresc ca mesajul lor sa fie asimilat de toti elevii, iar pentru acest lucru apeleaza la diverse abordari didactice si creative prin care acestia ramân mereu activi. Sunt acei dascali la care orice elev a visat, dar nu a avut norocul sa îi întâlneasca. Exista profesori care considera ca functia ocupata le ofera o titulatura care vine la pachet cu ceva în plus fata de alt om. Ana-Maria si Antoaneta sunt acele profesoare pe care orice fost elev le poate invita la cafea. Pentru Ana-Maria definitia pedagogului este simpla: „Sunt un profesor, si asta nu-mi ofera mie nici titluri de noblete si nici aere de superioritate”. A avut drag fata de elevi, o pregatire temeinica, si-a dorit sa faca din meseria de dascal o cariera si a reusit. „Adaptabilitatea” este cheia solfegiului profesoratului, iar Ana-Maria a avut-o, a perfectionat-o si a cizelat-o. Spune ca „un profesor bun este acel om care stie sa se adapteze si sa fie flexibil în fata elevului, care poate sa îl faca si pe cel mai destept, dar si pe cel din ultima banca sa plece de la ora cu lectia înteleasa”. Felul de a fi este cel care face diferenta, alaturi de calitatile necesare lucrului cu cei mici, fiindca notele, bursele si popularitatea din studentie, „în momentul în care esti în fata unei clase, nu conteaza”. Antoaneta considera ca faptul ca nu încearca sa para ceea ce nu este a adus-o aproape de elevi. „Cred ca asta e diferenta dintre mine si alte profesoare de muzica pe care le-am observat. Toata lumea încearca sa para ceea ce nu este si tendinta profesorilor este sa lase impresia ca stiu tot. Ceea ce pentru muzica nu e ok. Nu ai cum sa stii toata muzica, nu ai cum fizic sa cunosti, si atunci este mai fair sa spui «nu stiu, ma duc si ma informez»”. Aceasta considera, de asemenea, ca „flexibilitatea” este baza profesoratului. „Tot ce ni s-a predat noua s-a oprit undeva la începutul secolului XX. Profesorul trebuie sa fie foarte bine pus la punct cu specialitatea, dar trebuie sa fie atent la ce se întâmpla în jur. Trebuie sa fii foarte atent la ce se întâmpla în muzica contemporana si la ce asculta copiii, altfel nu ai nicio sansa. Daca te duci doar cu Bach si le zici ca Mozart e cel mai mare compozitor geniu de la 5 ani, s-a terminat, ai pierdut firul epic”. „Creativitatea vine din disperare” Profesoara din Iasi spune ca, pentru ea, manualul nu este un reper pozitiv. „Poate fi manualul un reper, cel putin în ultimii ani, când l-am folosit ca exemplu negativ. Le zic elevilor dupa ce predau o lectie «hai sa citim lectia din manual si sa vedem ce nu e corect acolo, daca observam niste greseli». Daca ar fi sa le folosesc, ma duc la manualele din anii 2000 sau din anii ’90, pentru ca erau niste manuale consistente”, spune aceasta. Considera ca în manualele din prezent exista multa neconceptualizare, multe dintre concepte fiind scrise gresit, ca si cum toti si-ar cauta informatiile pe internet, fara sa mearga la carte pentru a recunoaste o definitie. Pentru a depasi lipsurile din manual, acestea au apelat frecvent la diverse metode de predare a notiunilor didactice, urmarind ca toti elevii sa plece de la ora cu lectia înteleasa. Ana-Maria Rusu considera ca „acasa, când deschide copilul caietul, trebuie sa o faca doar pentru a se verifica sau pentru a lucra suplimentar, pentru ca îi este drag de profesorul respectiv si pentru ca îi e rusine de el, nu de frica lui”. Notele muzicale învatate cu ajutorul clopoteilor sau tuburilor, teoria muzicala înteleasa prin intermediul rap-ului si muzica clasica audiata în timp ce se joaca, deseneaza sau fosnesc o hârtie de copt sunt doar câteva dintre metodele de predare la care apeleaza Ana-Maria Rusu. Sunt norocosi ca au un asemenea dascal si ghinionisti când realizeaza cât de rar este acesta, elevii celor doua scoli din Focsani crezând ca asa trebuie sa fie un profesor de muzica. „Ei nu au altul, ei ma au doar pe mine, si daca se muta vreunul într-o scoala în alta parte sau ajung la liceu si au alt profesor îsi dau seama ca nu e chiar asa cum stiau ei”. Antoaneta Luchian îsi amineste ca într-o zi, la clasa a V-a, nu reusea sa îsi predea lectia despre nuantele muzicale si a inventat «Jocul cu butonul». „Am desenat o linie verticala pe tabla si am zis ca ala e butonul de la calculator. Unde e cel mai încet? Jos. Unde e cel mai tare? Sus. Ne-am apucat sa cântam Podul de Piatra si mutam butonul când sus, când jos, în functie de ce am învatat la lectia Nuante. Apoi mi-am invitat elevii sa iasa ei la tabla si a iesit cea mai amuzanta ora. Dupa, îmi cereau la ore sa mai facem Jocul cu Butonul.” Ea recunoaste ca lumea are o impresie gresita despre ce înseamna sa fii creativ. „Creativitatea vine din disperare”, spune aceasta. Atunci când nu reuseste ceva, când nu primeste un feedback din partea elevilor, inventeaza ceva. „Dar asta înseamna ca aceasta creativitatea vine din faptul ca tu trebuie sa fii atent la ce se întâmpla. În momentul în care esti atent, mai ales la cel din ultima banca si vezi ca ceva nu e ok, problema nu e la el, ci la tine, pentru ca tu nu faci ce trebuie si atunci trebuie sa fii creativ”. Disciplina, rigoare si rabdare prin muzica În ziua de azi, copiii nu mai sunt atrasi de studiul muzicii în privat, instrumentele muzicale si corul nefiind principalul obiectiv pe lista lor, iar o buna parte din cei care frecventeaza asemenea cursuri o fac, de cele mai multe ori, din obligatie. Astfel, Educatia muzicala din scoala contribuie foarte mult la dezvoltarea unui copil, mai ales ca în cele mai multe cazuri ramâne singura sursa de culturalizare. „Corul te disciplineaza, pentru ca stii ca e o rigoare si te învata lectia rabdarii, stiind sa îti astepti rândul”, marturiseste Ana-Maria Rusu. Ea precizeaza ca îti dezvolta atât cultura muzicala, cât si abilitatile sociale . Un cor este alcatuit din peste patruzeci de persoane si un dirijor. Aici, rolul profesorului este simplu, „trebuie sa îi dea copilului ceva, ca si acesta sa îi dea de 100 de ori înapoi”. Acesta ar putea fi un motiv pentru care unele coruri nu cânta cu bucurie si daruire, tot astfel cum unii copii studiaza instrumentele muzicale din obligatie. Ana-Maria îsi construieste corul Ding Dong dupa o lege a compensatiei învatata de elevi: „Trebuie sa îi dai copilui un Justin Bieber la cor sau orice piesa vrea el la pian, ca el sa îti ofere înapoi un Mozart sau Bach pe care vrei tu sa îi cânti”. Antoaneta Luchian nu a spus niciodata unui copil ca nu are voce, fiindca e constienta ca, în momentul în care un elev este pus sa interpreteze o melodie, intervin si emotiile. Aceasta recunoaste ca a trecut prin acest lucru atunci când a predat pentru prima oara. „Îmi era rusine sa cânt în fata copiilor, pentru ca mi se parea ca nu am voce, cu toate ca eu trecusem printr-un învatamânt de specialitate, am fost solista, cântam în cor, dar mi se parea ciudat, pentru ca nu eram Rihanna, nici Madonna, nici Céline Dion”. Din aceasta cauza face urmatoarea activitate la ore: o data pe semestru se cânta în fata clasei si se primeste fie nota 2, daca elevul nu cânta deloc sau râde de celalalt, fie nota 10, daca elevul cânta. „Mi se pare foare important sa te obisnuiesti cu tine si sa îti dai seama ca nu trebuie sa fii perfect. Trebuie sa cânti atât cât poti tu. La un moment dat, am observat ca sunt fie copii care evolueaza, fie copii care îsi selecteaza repertoriul foarte bine, adica nu îsi aleg Adele, fiind constienti ca ei nu sunt Adele. Un semestru cânta ce vor ei, un semestru cânta ce vreau eu, în sensul ca ma duc catre niste zone pe care ei nu le investigheaza, cum ar fi folk, muzica populara, Abba sau Beatles, ca sa fiu sigura ca au trecut si prin muzica din anii ’60 - ’70”, povesteste profesoara. Instrumentul muzical si dezvoltarea unui copil Pe lânga alte metode de predare, Antoaneta Luchian apeleaza si la blockflote. Preda tuturor copiilor, iar apoi le cere o înregistrare individuala, pentru a le putea explica în particular. „Pentru timpurile în care traim, mi se pare foarte important studiul instrumentului, pentru ca e prima oara când un copil îsi pune în functiune elemente pe care nu le foloseste, de exemplu mâna stânga. Când cânti la blockflote si trebuie sa schimbi doua degete pe care nu le folosesti în mod nomal, îti dai seama ca se întâmpla ceva si e foarte frustrant. Sunt copii care spun ca e frustrant când nu se ridica degetul IV atunci când zice el si da direct cu flautul de pamânt sau sunt copii care se încapatâneaza si ajung în clasa a VI-a sa îmi cânte «Piratii din Caraibe». Mi se pare important sa treci prin etapa asta”, explica profesoara. Proiectul «Mai Multa Educatie Muzicala în Scoli» Educatia muzicala este privita, de cele mai multe ori, ca o «Cenusareasa» a programei scolare, pentru ca unii profesori de muzica nu îsi fac treaba si este acea ora în care „ori îi lasa pe copii pe telefoane si acestia sunt fericiti ca nu fac nimic, ori nu stiu sa predea materia în asa fel încât sa o faca placuta”. Pentru rezolvarea unei asemenea probleme a aparut proiectul Mai Multa Educatie Muzicala în Scoli (MEMIS). Ana-Maria Rusu si sora sa, Antoaneta Luchian, sunt fondatoarele proiectului. În urma cu 8 ani, când s-a pus problema schimbarii planurilor cadru pentru Educatia muzicala, Antoaneta Luchian a creat o pagina de Facebook pe care publica diverse citate ce meditau pentru importanta acestei materii scolare. Ana-Maria povesteste cum într-o zi, o colega de a dumneai de la Braila a rugat-o sa îi explice cum preda o anumita lectie, pentru ca avea o inspectie si avea nevoie de un joculet. „Nu stiam cum sa îi explic si i-am zis ca ma filmez cu clasa, iar apoi voi posta pe pagina Mai Multa Educatie Muzicala în Scoli, pentru ca oricum nu era urmarita. Îmi amintesc ca era o filmare despre cum predai muzica prin rap”, relateaza ea. Dupa o saptamâna, când a intrat sa stearga filmuletul, avea în jur de patru mii de vizualizari si nu întelegea motivul. „M-am gândit sa mai pun unul, sa le arat cum predau eu altceva tot prin rap. Au urmat sase mii de vizualizari. Atunci mi-am dat seama ca oamenii nu predau ca mine si ca eu o fac altfel decât restul tarii”, îsi aminteste aceasta. Materialele încarcate pe respectiva pagina de Facebook au început sa fie tot mai urmarite, urmând ca o comunitate de 26 de mii de membri activi sa fie interesata de acele joculete. Este una dintre cele mai mari comunitati educationale din tara, iar acesta a fost motivul pentru care Ana-Maria Rusu, alaturi de sora sa – tot profesoara de Educatie muzicala -, a început atelierele si a creat site-ul Edumuzicala.ro, ca o extensie a proiectului MEMIS. Antoaneta Luchian, Ana-Maria Rusu, Carmen Tabita Hord si Alexandra Ioana Homone au scris un manual pentru clasa a VIII-a, iar apoi au continuat sa comunice pe grupul pe care îl aveau împreuna. „Aveam un grup si ne întrebam una pe alta ce faceam la clasa a VI-a, de exemplu. Si am zis «Hai sa facem o lectie». I-am zis surorii mele sa folosim site-ul pe care îl aveam deja si doar sa trimitem link-ul de la lectie, în loc sa mai scriem în Word. A fost de acord. M-am ocupat eu, pentru ca stiam putin Wordpress. Acum cred ca sunt vreo 200 de lectii. Pentru clasele V-VIII sunt majoritatea, sunt câteva la liceu si mai sunt proiecte separate. De exemplu, am optionalele «Muzica de film si Muzica secolului XX» (aici mai pun materiale când pregatesc o lectie pe K-pop sau pe manele si cine vrea se poate uita)”, spune profesoara din Iasi. Alt fel de lume în mediul rural Profesoara de la National si Negruzzi, fiind metodista, cere frecvent sa primeasca zone rurale, fiinca „acolo lumea e altfel”. „Acolo, accesul cultural înseamna biserica sau crâsmele din sat/discoteca. Mai nou, este si Tik Tok-ul, dar nu al nostru, fiindca ei au alt Tik Tok. Mi-am dat seama ca e alt algoritm acolo. Si atunci, singurul element, singura insula de cultura este profesorul de educatie muzicala, cel care vine si îmi arata altfel de lucruri. Adica, un profesor de la clasa îi scoate pe acei copii din contextul lor cultural, indiferent care este, pentru ca nu ne permitem sa îl judecam.” Desi copiii din mediul rural au acces la internet, la YouTube sau la Spotify, au nevoie de un profesor care sa îi îndrume, care sa îi învete cum sa filtreze informatiile. „Site-ul pe care l-am creat noi a fost foarte important. La un moment dat a fost distribuit catre toti inspectorii din tara, în ideea în care acolo unde nu exista profesori de specialitate, macar sa puna link-ul lectiei repsective”, spune Antoaneta Luchian. „10” la muzica Elevii si parintii nu mai pun, de multa vreme, sub semnul întrebarii media finala a acestei materii. Cei mai multi copii sunt siguri ca vor termina anul scolar cu media maxima la Educatie muzicala. Astfel, cea mai mare amenintare a profesorului de muzica este ca le va pune nota 9. Cele doua profesoare sunt dispuse sa ofere nota 10 elevilor, însa trebuie sa o merite. „La mine politica este asa: 10 trebuie sa aiba toata lumea, daca munceste. Eu te ajut, avem teste cu fise, avem teste cu caietele deschise, numai sa vrei. Avem doua teste pe semestru si îti spun de la început ca primul e mai usor decât al doilea. Te anunt dinainte, stii ce se întâmpla, dar daca nu vrei, nu am ce sa fac”, explica Antoaneta Luchian. Recunoaste ca uneori se mai enerveaza si le citeste copiilor precizarea facuta la începutul catalogului, unde scrie ca notele se pun de la 1 la 10. Face simulare de teste si le explica cu creionul în mâna notiunile complicate, „dar nu înseamna ca facem pomana”. Daca toti elevii Anei-Maria Rusu vor 10, atunci aceasta este nota pe care ea o va pune, pentru ca acum, „nota a devenit o moneda de schimb pentru politete sau pentru cu totul alte lucruri decât ar fi normal sa fie”. Dupa 16 ani în care a pus si note de la 2 la 7, nu mai are nicio problema sa dea nota maxima unui elev. „În general, nu pun pret pe asta, pentru ca ma intereseaza daca un copil ramâne cu ceva, daca primesc un feedback de la el, fie cât de mic”, explica ea. Educatia muzicala este o materie care ar merita si ar putea, dupa spusele doamnei Rusu, sa fie mutata pe prima pagina a catalogului, fiindca prin intermediul sau un elev poate sa învete la toate materiile asociate si neasociate. „E dovedit stiintific ceea ce spun acum, iar eu pot sa predau fizica, româna, chimie si astronomie prin muzica”, spune profesoara de muzica. Mereu este loc de jovialitate, iar Ana-Maria o detine din plin, al doilea sau argument pentru care aceasta materie merita sa apara pe prima pagina ar fi faptul ca „este singura care are un caiet ce este atât de special, încât daca îl uiti acasa pe cel al altei discipline, niciodata nu îl vei scoate pe cel de muzica pentru a scrie la româna sau matematica”. Antoaneta Luchian si Ana-Maria Rusu s-au nascut în orasul Bârlad, judetul Vaslui, si-au petrecut copilaria acolo alaturi de fratele lor, si toti trei au studiat un instrument muzical în copilarie, mostenind înclinatia catre arte de la parinti. Au absolvit sectia Pedagogie muzicala la Universitatea Nationala de Arte”George Enescu” din Iasi.
