Parcurile urbane sunt o parte importanta a retelei complexe de ecosisteme urbane si ofera servicii semnificative. Împreuna cu celelalte tipuri de spatii deschise, ele nu trebuie considerate un lux. Parcurile sunt bunuri comune care aduc oameni diversi împreuna, contribuind la crearea unui spirit de comunitate care e pe cale de disparitie în ultimele decenii. Ele aduc comunitatilor beneficii pe mai multe planuri: ecologic, estetic, recreational, psihologic si economic. La începuturi, planificarea parcurilor era legata de designul urban si al gradinilor. Termenul „parc” vine din zona juridica, unde desemna terenul folosit de regalitate pentru pastrarea vânatului. În Anglia existau asa-numitele „deer parks” – zonele din afara gradinilor formale ale unei proprietati, unde traiau turmele de caprioare. Aceasta definitie a parcului a fost extinsa ulterior pentru a include peisajul (landscape park). Pâlcurile de copaci si arbori erau gândite în asa fel încât sa ofere o priveliste frumoasa vizitatorului, care sa demonstreze puterea si statutul proprietarului. Pe lânga formele desenate de arhitecti specializati, peisajul parcurilor contrasta cu peisajul urban, în plina transformare din cauza industrializarii. De altfel, daca parcurile publice sunt asociate cu perioada victoriana, predecesoarele lor sunt gradinile publice din secolul al XVII-lea, bazate pe designul celor private, aristocratice. Initial, parcurile nu erau publice, fiind destinate claselor privilegiate. Multe foste conace au fost transformate în galerii de arta si muzee, iar frumoasele gradini ale acestora au devenit spatii publice de recreere. De aceea, principalele activitati ale publicului larg s-au inspirat din interesele celor bogati: tirul cu arcul, tenisul si crichetul au ramas populare pâna la începutul secolului 20. Majoritatea parcurilor publice finantate de municipalitati dateaza din anii 1840 în Marea Britanie, respectiv 1850 în Statele Unite si Canada. Secolul al XIX-lea a fost, de altfel, perioada în care au fost create majoritatea parcurilor din orasele europene. Unul dintre cele mai vechi parcuri din lume este La Alameda din Sevilla (Spania), deschis înca din 1574 în centrul istoric al orasului. La vecinii nostri, în Budapesta, intentia de a crea un parc (denumit Városliget) a aparut la finalul secolului al 18-lea: în 1813 a fost lansata o competitie de proiecte (concursul în atribuirea contractelor publice nu e o chestiune noua sau un moft), iar 3 ani mai târziu au demarat lucrarile de amenajare. În urma urbanizarii masive adusa în secolul al XIX-lea de revolutia industriala si cresterea exploziva a zonelor urbane si degradarea naturii de-a lungul secolului al XX-lea, oamenii au devenit din ce în ce mai alienati de natura. Desi tarile deveneau mai prospere, starea de sanatate a populatiei (mai ales a claselor de jos) era din ce în ce mai precara. Domeniile private îngradite restrângeau mult locurile în care oamenii se puteau plimba si face exercitii în aer liber, departe de cel viciat din casele lor. Atunci a aparut si una dintre cele mai puternice imagini ale parcului public, cea de plamân verde al unui oras suprapopulat si poluat. Când amenajarea acestora a început sa fie din ce în ce mai raspândita, parcurile erau considerate locuri pentru recreere si întâlniri sociale, precum si de pastrare a unor spatii deschise în interiorul oraselor si zonelor metropolitane. În timp, rolul lor a devenit mult mai important, impactul parcurilor influentând calitatea vietii si a aerului, starea de sanatate a cetatenilor, dezvoltarea economica si echitatea sociala. A aparut chiar si o miscare pentru parcuri urbane, care are ca obiectiv cresterea calitatii vietii în orasele contemporane. În Shanghai, de exemplu, al treilea cel mai populat oras din lume (25 milioane de locuitori în 2021), s-au construit recent 55 de noi parcuri, ridicând numarul lor la un total de 406. Primarul de acolo are în plan sa construiasca înca 600! Parcurile urbane sunt o parte importanta a retelei complexe de ecosisteme urbane si ofera servicii semnificative. Împreuna cu celelalte tipuri de spatii deschise, ele nu trebuie considerate un lux. Parcurile sunt bunuri comune care aduc oameni diversi împreuna, contribuind la crearea unui spirit de comunitate care e pe cale de disparitie în ultimele decenii. Ele aduc comunitatilor beneficii pe mai multe planuri: ecologic, estetic, recreational, psihologic si economic. Copacii din parcuri retin carbonul din atmosfera si creeaza microclimate care tempereaza zonele foarte fierbinti din interiorul oraselor, purifica aerul si apa, protejeaza solul, mentin biodiversitatea, cresc durata de viata a asfaltului si reduc necesitatea folosirii aerului conditionat în cladirile din vecinatate. Copii care se traiesc în cartiere verzi au o rata de 3 ori mai scazuta a incidentei astmului. Rolul social al parcurilor rezida în oferirea de diferite oportunitati de petrecere a timpului si recreere, conectare cu alti indivizi cu interese sau valori comune, sporirea gradului de atractivitate a cartierului în care e amplasat si orasului în ansamblul sau, precum si din integrarea unor valori culturale si de patrimoniu. Psihologic, s-a demonstrat ca cei care locuiesc în apropierea parcurilor si spatiilor verzi au o probabilitate redusa cu 44- de a fi diagnosticati cu tulburari de anxietate. Iar o plimbare de 20 de minute într-un parc aduce concentrarea copiilor cu deficit de atentie la nivelul celor fara astfel de probleme. Cât despre valoarea economica, e suficient de dat exemplul Central Park din New York. Cele 340 de hectare ocupate de parc (cam 6- din suprafata Manhattan-ului), cu o valoare de piata de sute de miliarde de dolari, înseamna disparitia a peste 17.000 de loturi de teren pentru posibile constructii. Specialistii însa au calculat ca sporirea calitatii vietii si atractivitatii zonelor care se învecineaza cu parcul (si unde apartamentele cu 3 camere costa peste 10 milioane de dolari) se traduce printr-un câstig mult mai mare pe care parcul, devenit simbol si element al identitatii, îl aduce economiei locale. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
