Timpul exact este atât de important, încât nu mai putem concepe viata noastra fara ceas. Ati încercat vreodata sa nu va uitati la ceas o zi întreaga? Nici macar o data? Asa-i ca este imposibil? (...) Este efectiv imposibil sa te afli în afara timpului. Asta probabil e cea mai mare dependenta a noastra. Nu fumatul, nu televizorul, tableta sau alcoolul, ci timpul. Pe 20 martie a fost echinoctiul de primavara, ziua a ajuns noaptea din urma ca durata si a depasit-o. Este o victorie astronomica a luminii asupra întunericului. Nu e nici o coincidenta ca tot în aceasta perioada este si Pastele, mare sarbatoare crestina prin care se anunta renasterea Mântuitorului, victoria Sa asupra mortii. Astrele ne spun povestea lor în fiecare an si momentele lor de sarbatoare, iar noi, oamenii, le marcam prin propriile simboluri si sarbatori. Practic de acum portile sunt larg deschise caldurii si vietii. Bucuria aceasta va culmina pe 21 iunie, ziua solstitiului de vara, când soarele va fi pe pozitia lui cea mai de sus anuntând vara, cu zilele cele mai calduroase. Pe 23 septembrie echilibrul se va restabili, noaptea va fi din nou umar lânga umar cu ziua si va continua sa creasca pâna pe 21 decembrie când tot acest avans al întunericului se va opri, iar pe data de 25, de Craciun, nici o coincidenta, soarele se va opri din cadere si va începe din nou sa se ridice spre cer, „renascând”, prevestind venirea unei noi primaveri. Si tot asa ciclul anual se repeta pâna cine stie când, ziua de apoi... Acestea au fost pe scurt reperele de timp ale unui om ce traia înainte de aparitia vreunui ceas. Spun ca au fost pentru ca ele au ramas de mult în urma, astazi aproape nimeni nu le mai sesizeaza pentru ca avem la îndemâna la tot pasul o multime de alte dispozitive artificiale de masurat timpul. Un om din ziua de azi verifica ora în medie cam de vreo 80 de ori pe zi. Pentru ca vrea sa stie de fiecare data, cu maxima exactitate, în ce moment al zilei este, cât a trecut sau cât mai dureaza pâna la un alt moment important pentru el. Timpul exact este atât de important, încât nu mai putem concepe viata noastra fara ceas. Ati încercat vreodata sa nu va uitati la ceas o zi întreaga? Nici macar o data? Asa-i ca este imposibil? Cum sa nu stii la ce ora te trezesti, când s-a trezit sotul sau copilul, cât mai e pâna trebuie sa pleci la serviciu, cât mai ai de stat acolo pâna te întorci acasa, când manânci, când te culci?!... Este efectiv imposibil sa te afli în afara timpului. Asta probabil e cea mai mare dependenta a noastra. Nu fumatul, nu televizorul, tableta sau alcoolul, ci timpul. Si culmea e ca pierdem notiunea Ceasului cel Mare, cum spuneam la început. Habar nu mai avem când începe cu adevarat primavara, vara, toamna, iarna. Ne este aproape indiferent, ne organizam doar în functie de concedii, de ceasurile mici, de sarbatorile noastre legale, umane, mai mult sau mai putin religioase. Si parca e pacat, cumva, pentru ca stam prea mult cu capul în pamânt, cu ochii în jos, înspre lucrurile marunte si uitam sa mai ridicam privirea spre obiectele cu adevarat grandioase si importante, ancestrale. De multe ori m-am întrebat cum era viata înainte de inventia ceasurilor. Mi-a fost si îmi este în continuare extrem de greu sa îmi imaginez acest lucru. La orice pas am tendinta de a-mi stabili un reper în trecut sau viitor, unul cât mai exact. Ssi când ma gândesc ca cea mai mare parte a istoriei omenirii nimeni nu a avut nici cea mai vaga idee a timpului, decât, asa cum spuneam, reperele mari astrologice, mi se pare de domeniul fantasticului... Pentru acest experiment, recomand o zi în care nu se merge la munca, adica nu trebuie respectat un program strict de rutina, altfel e sortit esecului. Sa fie o zi libera. În primul rând, în dimineata primei tale zile fara ceas, te-ai trezi singur sau de vreun zgomot de afara, nu de vreo alarma. Nestiind cât e ora, te vei uita pe cer sa vezi unde este soarele, el a ramas singurul tau instrument de masura. Deja panica e cât casa. Daca e prea târziu? Prea târziu pentru ce? Serviciu nu ai, deci pastreaza-ti calmul. Nu ai voie sa deschizi nici televizorul, radioul sau telefonul pentru ca toate acestea îti vor arata ora. Deci iata cum, odata cu eliminarea ceasului ai scos din viata ta si trei sferturi din alte obiecte care la rândul lor îti manânca timp. Tot cu ochii dupa soare te apuci de treburile pe care sa spunem ca ti le-ai programat pentru ziua respectiva: lucrat prin curte, spalat, curatat, reparat si altele asemenea. De la prima activitate vei simti ca esti smuls din lumea ta, cea cu care erai obisnuit, pentru ca nu stii când sa începi si cât va dura acea activitate. Lucrurile pot deveni si mai confuze daca e cerul înnorat si n-ai nicio idee unde e soarele. Poate chiar, daca esti blond, habar nu ai nici de unde ar fi trebui sa rasara si unde sa apuna, desi stai în casa aia de ani de zile, dar asta e altceva... Sa spunem ca Cerul e blând cu tine si îti ofera o zi experimentala senina ca sa îti usureze suferintele. În timp ce freci dusumelele cu mopul imagineaza-ti cum ar fi fost daca nu ai fi avut nici buletin si nu ti-ar fi spus nimeni în ce an te-ai nascut, adica ce vârsta ai. Doar imagineaza-ti, apoi da o fuga în baie si uita-te în oglinda, ai sa constati cu stupoare ca, odata cu disparitia vârstei din buletin, chipul tau s-a luminat, pari mai tânar, esti atemporal! Îti dai seama acum ce nebunie era în trecut cu casatoriile? Nimeni nu avea habar ce vârsta avea sotul/sotia. Atât unul, cât si celalalt puteau fi ori mai tânar, ori mai batrân decât îsi imagina perechea, uneori chiar cu multi ani, desi chipul si trupul aratau de parca erau de-o seama, dar nimeni nu acorda vreo importanta acestui lucru. La cum arata unele fete de clasa a 5-a azi, puteai foarte bine sa le iei atunci drept maritate si cu copii... Si uite asa scapau multi de puscarie pentru simplul motiv ca nimeni nu putea dovedi nimic... Ca sa îti dai macar orientativ seama cât ai maturat în casa si cât timp ai mai avea ca sa faci si restul treburilor, ti-ai putea confectiona un cadran solar, dar asta ar însemna sa sari câteva zeci de mii de ani de istorie si sa aterizezi cu 3000 de ani în urma în Egiptul Antic unde a fost inventat acest ceas prima oara. Nu prea ar fi corect, dar sa spunem ca e un compromis acceptabil. Pun pariu ca pâna acum ai ametit tot încercând se te opresti din a afla ora exacta. Reflexul, dom’le! E al naibii de frustrant, dependenta asta e dintre cele mai rele. Dar dupa o perioada, mai bine zis câteva treburi rezolvate, ti-ai face propriile puncte de reper în timp, iar acestea ar fi tocmai activitatile pe care le-ai facut sau pe care le faci zilnic. Astea erau si „ceasurile” celor fara ceas din trecut: îsi organizau o întâlnire înainte sau dupa mulsul vacilor, de exemplu, care trebuia facut regulat în anumite momente ale zilei, una care sa dureze cât timp zici de mai multe ori o poezie, sau Tatal nostru, sau cânti un cântec. La urma poti spune ca ai maturat sufrageria cât ai fredonat de 5 ori hitul lui Smiley „Pierdut buletin”, sau „De unde vii la ora asta?”... Daca traiesti la mare undeva, poti sa iei în considerare si perioadele de flux si reflux, adica ai avea un reper în plus fata de altii. În alte zone te-ai putea lua dupa ritmul animalelor sau plantelor care si-au pastrat ceasul intern intact, e decizia ta. Una peste alta ai sa fii surprins sa constati ca ziua s-a împartit singura, dar nu în ore, ci în activitati, nu în planuri si proiecte de viitor, ci în realizari, si ca totul a parut mult mai linistit. Vei fi tentat sa continui experimentul si în zilele urmatoare, dar traficul de ora 7:30 nu te asteapta pe tine sa te trezesti când îti cade o raza de soare pe perna, asa ca las-o balta!... Briscan Zara este scriitor si publicist
