„Memoria... este jurnalul pe care îl purtam mereu cu noi.” Oscar Wilde În fiecare zi, o data ce începem sa ne miscam constient în lumea din jurul nostru, simturile, inteligenta si emotiile ne sunt saturate de puzderia de semnale care ne vin din tot locul si care ne impresioneaza creierul, întâi prin ferestrele simturilor si apoi prin lucrarea fina, dar foarte intricata a micilor celule cenusii. Una din grijile lor cele mai mari este sa pastreze, din tot ce ni se întâmpla, ceea ce este important pentru noi. Adica sa construiasca memoriile, pe care le vom lua cu noi, mai departe, cât timp micile celule cenusii ramân neatinse de decrepitudinea abiselor care le urmaresc. Si nu e treaba deloc usoara. Lumea în jurul nostru pare un continuum caleidoscopic. Nenumarate întâmplari se petrec aproape oriunde îti îndrepti atentia simturilor, iar lumea oamenilor este din ce în ce mai aglomerata de vorbe. Memoriile însa nu pot fi asa. Trebuie sa aiba un cap si o coada, trebuie sa aiba un înteles si o culoare individuala, sa ne fie de folos de oricâte ori trebuie sa ne consultam „experienta”. În timp, masinaria de construit memorii si-a nascocit multe inventii prin care sa dea corp amintirilor, dar de departe, cea mai eficienta s-a dovedit fabrica aproape magica a emotiilor. Emotiile reusesc sa dea amintirilor cea mai puternica culoare si le face „de neuitat”. Dar emotiile sunt ca aburul respiratiei într-o dimineata rece de iarna. Nu e usor sa îsi gaseasca trup si uneori nu le e usoara nici nasterea. Iar uneori sunt nestatornice. Dar masura lucrurilor a facut sa se bucure de un ajutor neasteptat. Una din creatiile oamenilor pe broderia firii, care se cuibareste de la început în mijlocul emotiilor. Si le ajuta sa capete trup si sa îsi gaseasca sensul în amintire. Cel putin asa ne spune un studiu foarte recent al unui grup de cercetatori de la UCLA. Ei au reusit sa demonstreze ca emotiile fluctuante provocate de muzica ajuta la modelarea amintirilor distincte si durabile. Folosind muzica pentru a manipula emotiile voluntarilor în timpul activitatilor, ei au descoperit ca schimbarile emotionale creeaza granite între amintiri, facându-le mai usor de amintit. Puterea muzicii de a evoca emotii poate îmbunatati organizarea memoriei, emotiile pozitive ajutând integrarea memoriei. Aceasta cercetare ofera perspective asupra modului în care muzica dinamica emotional poate trata direct problemele de memorie, fiind benefica pentru cei cu tulburari precum sindromul de stres posttraumatic. Muzica patrunde în mijlocul emotiilor, le insufla viata, iar ele, la rândul lor, imprima memoriile în culori unice, dându-le eternitatea restrânsa a vietii de om. Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
