„Sunt în Bucegi, stânca pe care o îmbrăţişez/ are forma unei labe uriaşe de sfinx,/ e vie, vibraţia ei pătrunde în aura mea,/ se deschid chakrele, toate şapte se rostogolesc/ invers acelor de ceasornic şi devin energie/ alb-strălucitoare, migratoare între lumea de aici/ şi adâncurile cu mai mulţi Sori,/ Fiinţe prelungi mă aşteaptă acolo levitând/ […] Articolul O poetică a levitaţiei şi a zborului: PORTAL 16 apare prima dată în JUPÂNU'.
