Este absolut normal sa pui întrebari, sa gasesti formule de a-ti îmbunatati viata, sa doresti mai mult, aceasta este o etapa de maturitate si, ne place sau nu sa credem, oricâta bataie de cap ne-ar da, îmbogateste spiritual o persoana. Si, sigur, viata nu mai e la fel ca la 20 de ani. E ca la 40, e ca la 65, ca la 53, adica trecuta prin experienta, prin evenimente multiple, prin bucurii si necazuri, prin ceea ce definesc întelepciunea vietii. Schimbarile pot avea loc la orice vârsta, nu exista un timp standard pentru toti. În popor, când e vorba de schimbare, se spune: Toate la timpul lor. Nicidecum Toate la vârsta de 40 de ani. Tot facebookul e invadat de citate care mai de care mai interesante, iar unul dintre ele este fara îndoiala acesta: „Viata începe la 40 de ani – pâna atunci faci doar cercetari”. Chiar daca acest citat îi apartine lui Jung, persoana care a inventat aceasta poveste ca „viata începe la 40 de ani” a fost psihologul american Walter Pitkin. În 1932, a publicat cartea al carei titlu era exact aceasta expresie „Life begins at forty”. Lucrarea a devenit bestseller si a avut ca idee centrala afirmatia ca ultima parte a vietii ar putea fi cea mai buna dintre toate, iar debutul ei se produce în jurul acestei vârste. Psihologul american Daniel J. Levinson a fost primul care l-a conceptualizat. Criza anilor 40, numita si „criza mijlocului vietii”, este una care apare atunci când, ne spun multi psihologi, în jurul celui de-al patrulea deceniu, facem un bilant al cursului vietii noastre. Analizam ce ne-am dorit dintotdeauna sa fim sau sa avem si concluzionam, de cele mai multe ori, ca toate acestea nu se potrivesc cu ceea ce am cladit. Si atunci schimbam tot ceea ce nu ne place. Toti ne temem de aceasta vârsta – stim ca se va produce un cutremur. Si apoi se întâmpla – împlinim patruzeci de ani. Pâna atunci, suntem surprinsi sa descoperim ca vârsta nu ne deranjeaza deloc. Si deodata începe sa ne deranjeze. Tot ce am construit nu mai pare bun: nici cariera, nici familia, nici relatia cu partenerul cu care am împartit ani la rândul bucata de pâine. În general, trebuie stiut ca indiferent ce vârsta are o persoana, nu are nici o importanta pentru suflet – legile fiziologiei nu i se aplica. Se spune ca în nordul Himalayei traiesc hunzakutii, care ajung pâna la 160 de ani, iar speranta lor medie de viata este de 120 de ani. Dupa aceste standarde, 40 de ani este doar o treime sau chiar un sfert din calatoria pamânteasca a unei persoane si doar începutul cunoasterii. Asta înseamna înca tinerete, iar daca ar fi sa tinem cont de media de vârsta a kinzakutilor atunci criza ar trebui sa apara pe la 60-70 de ani, nicidecum la 40. Multi cred ca la patruzeci de ani este o perioada propice pentru a te reevalua. Aceasta ar trebui sa însemne despartirea de complexe. Aceasta ar putea fi capacitatea de a iubi neconditionat si de a nu suferi din cauza asta. Aceasta vârsta este o oportunitate de a fi ceea ce îti doresti în relatiile cu ceilalti. De a da tot ce e mai bun la locul de munca. Aceasta este momentul mult asteptat al constientizarii scopului cuiva si curajul de a-l urma, contrar modului obisnuit de viata. Aceasta vârsta este o contemplare plina de bucurie, chiar entuziasta a roadelor muncii. Nu exista nimic mai surprinzator si mai minunat decât darurile stralucitoare ale sortii, când ghiciti intuitiv de ce obtineti ceea ce pare sa se fi întâmplat de la sine. Concluzie? Într-adevar, la patruzeci de ani poti avea o noua perspectiva asupra vietii, întelegînd mai profund lucrurile care te înconjoara. Si daca ai patruzeci si ai învatat sa traiesti fara sa fii deranjat de frici, griji, solicitari inutile din partea celorlalti, boli, prietenii false sau relatii conjugale defectuoase, atunci cel mai probabil nici nu vei simti ca ai patruzeci de ani, cum nu vei simti ca e necesar sa treci printr-o perioada de criza. O viata noua – schimbarea –, poate începe nu doar la patruzeci, ci si la douazeci si noua sau saizeci si cinci, sufletul, cum am spus, nu are notiunea timpului. Are doar notiunea întelepciunii dobândite prin experientele traite. De fapt, schimbarea se produce atunci când nu mai vrei sa joci un rol de dragul celuilalt. Când realizezi ca indiferent ce ai face, orice împliniri vei avea, unii te vor place, altii nu. Când vei întelege ca nimanui, practic, nu-i pasa de ceea ce tu crezi, de dorintele si hobbiurile pe care le ai, de relatiile tale, de haina pe care o îmbraci si când vei întelege ca, de fapt, oamenii care crezi tu ca te judeca necontenit pentru ca te-ai abate de la ceea ce lor le place, nu fac asta, ci e doar o impresie în mintea ta. Ce va zice lumea?Ce vor spune vecinii daca divortez? Ce vor spune colegii daca o sa ma transfer? Dar rudele când le voi prezenta noul iubit? Daca nu e pe placul lor? Daca l-am suparat pe sefu? Când nu mai esti influentat de presiunea sociala la care esti supus pentru a îndeplini anumite asteptari sociale, începe si asa-zisa criza. Începe schimbarea. De fapt, atunci te descoperi pe tine, îti descoperi potentialul si vrei sa dai curs dorintelor tale de care pâna mai ieri te temeai sa le exprimi în fata altora. Când ne punem întrebarea ce zice lumea?, trebuie sa ne întrebam, la modul cel mai serios, care lume? Doar astfel începi sa realizezi care este „lumea” la a carei parere te raportezi inconstient – cea mai dificila institutie cu care trebuie sa te confrunti este, de obicei, familia, sigur, nu e valabil pentru toti, – dar ea este, pentru foarte multi, primul obstacol al libertatii de exprimare a unei persoane. Am întâlnit oameni care au trecut prin casnicii-cosmar doar pentru a nu îsi dezamagi parintii ce îsi puneau toata încrederea în casnicia lor si nu acceptau ideea unui divort. Altii care au renuntat la pasiunile lor sau la relatiile lor sub presiunea parintilor. Reprimarea duce la nevroza, daca persoana nu ia decizia de a înceta nevoia de a primi validare din partea altora, mai ales a familiei, de multe ori alcatuita din oameni cu perceptii diferite asupra vietii, cu stereotipurile lor, cu educatii si personalitati total diferite. Si când iau aceste decizii, de a nu mai da socoteala pentru ceea ce îsi doresc, simt si traiesc, intervine schimbarea, iar oamenii iau decizii la orice vârsta, nu doar la patruzeci de ani. În ciuda dovezilor aratate de studiile neurostiintifice si a analizelor sociale si de personalitate, criza vârstei mijlocii continua sa mentina un anumit halou mitic si de actualitate, dar care nu satisfac asteptarile tuturor cercetatorilor, cum ar fi profesorul de dezvoltare umana si studii familiale de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, David Almeida. Acesta afirma ca stiinta sociala nu sustine multe dintre ingredientele clasice ale crizei vârstei mijlocii, astfel ca doar 26- dintre adultii de peste 40 de ani spun ca au avut o criza existentiala la aceasta vârsta, ceea ce nu înseamna ca întotdeauna persoanele de vârsta mijlocie se confrunta cu provocari si suferinta psihologica. Almeida mai afirma ca notiunea de criza a vârstei mijlocii a pornit de la adeptii lui Freud si ca, de fapt, dupa 40 de ani, gândurile noastre încep sa fie preocupate de perceptia mortii. În aceasta linie de gândire, împlinirea vârstei de 40 de ani ar însemna prima confruntare directa cu ideea mereu tulburatoare a mortii si asta ar crea disconfort psihic, un disconfort care conduce la evaluarea întregii existente de pâna atunci. Dar el sugereaza, de asemenea, ca aceasta criza a vârstei mijlocii este plina de clisee si caracteristici stereotipe, observând cu umor ca nu exista crize autentice ale vârstei de mijloc, deoarece adultii de vârsta mijlocie, pur si simplu, nu au timp pentru o criza de vârsta mijlocie. Pâna la urma, având în vedere criza, toate etapele vietii sunt, într-un fel, „critice”, ceea ce este un alt mod de a spune ca fiinta umana este în permanenta provocare împotriva ei însasi, în fata vietii sau a propriului sau suflet. Baza pe care se cladeste aceasta afirmatie, ca la patruzeci de ani vom traversa o criza, este insatisfactia. Adica, atunci când nu suntem multumiti de jobul pe care îl avem, de evolutia noastra, de familia pe care ne-am format-o, sau de faptul ca nu ne-am format una, si de banii pe care nu am reusit sa-i economisim, apare criza. Un alt aspect de luat în considerare ca posibili declansatori ai acestei crize sunt schimbarile drastice care au loc în viata noastra, precum dificultatea de a gasi un loc de munca sau o concediere, plecarea la studii a unui copil departe de casa sau chiar moartea parintilor nostri. De regula, acestea se întâmpla în jurul acestei vârste. Dar nu este o litera de lege. Se pot întâmpla la orice vârsta. E drept ca dupa 40 de ani, unele lucruri ni se par mult mai dificile decât la 20 sau 30 de ani. Sa ne oprim la cel mai simplu exemplu – stereotipul predominant în societatea noastra e ca gasirea unui nou loc de munca dupa 40 de ani devine din ce în ce mai dificila. Acest lucru duce la scaderea stimei de sine, a încrederii în sine si a propriilor capacitati. Un alt factor important, asa cum spuneam anterior, este abordarea ideii de batrânete. Când suntem tineri, nu ne gândim deloc la asta. Dar în jurul vârstei de patruzeci de ani, mai ales daca a survenit si un deces al vreunui parinte, al unui bun prieten, ori auzim de boli de care sufera cei dragi, începem sa ne gândim la ce batrânete vom avea, ne gândim ca si noi am putea suferi de aceleasi boli de care sufera cei din jurul nostru. Toate acestea, dezvoltate la nivel inconstient, conduc spre o criza, de multe ori sinonima cu o usoara depresie. Poate ca n-am stiut sa traiesc cu adevarat, ne spunem, poate ca nu am pus pret si pe dorintele mele, iar viata e scurta, trebuie sa fac ceva si pentru mine! O alta criza pe care o pot experimenta majoritatea oamenilor si pe care o pun pe socoteala „crizei vârstei mijlocii” este criza în relatiile conjugale. Un cunoscut si-a parasit sotia si copiii pentru se refugia într-o alta relatie, dupa 20 de ani de casnicie. A fost criza aia de la 40 de ani, a tinut sa mentioneze, noroc de criza ca altfel nu-mi dadeam seama ca sunt nefericit si doresc, de fapt, alta femeie. „Criza” a fost, spunea el, pretextul plecarii lui definitive de acasa. E bine ca macar am ramas cu casa si masinile, a spus satisfacut. Si nici nu ar fi plecat, si n-ar fi fost vorba de nici o „criza”, daca ea, sotia, nu ar fi înteles ca o însela, de ani buni, cu altele, mai mult, aflase întâmplator ca avea si un copil cu una dintre iubite. Satula de minciuna si tradare, sotia a facut primul pas: divortul. Criza de la patruzeci de ani a afectat-o mai degraba pe ea, care a înteles, chiar si în al doisprezecelea ceas, ca nu poti avea o casnicie cu un partener dezinteresat de armonia, respectul si siguranta unei familii. Asadar, multi invoca criza vârstei de mijloc pentru a-si justifica un anumit tip de comportament pe care, de altfel, l-au avut dintotdeauna. Este absolut normal sa pui întrebari, sa gasesti formule de a-ti îmbunatati viata, sa doresti mai mult, aceasta este o etapa de maturitate si, ne place sau nu sa credem, oricâta bataie de cap ne-ar da, îmbogateste spiritual o persoana. Si, sigur, viata nu mai e la fel ca la 20 de ani. E ca la 40, e ca la 65, ca la 53, adica trecuta prin experienta, prin evenimente multiple, prin bucurii si necazuri, prin ceea ce definesc întelepciunea vietii. Schimbarile pot avea loc la orice vârsta, nu exista un timp standard pentru toti. În popor, când e vorba de schimbare, se spune: Toate la timpul lor. Nicidecum Toate la vârsta de 40 de ani. Cristina Danilov este psiholog
