Pe vatra sufletească e mereu nestins un jăratec, cel al dorului de cei dragi. E ca o licărire veşnică şi, din când în când, se petrece o învăpăiere. Dorul devine atât de mistuitor, încât se deschid porţile cerului. Maica Elena (Aioanei), de bună seamă, L-a rugat pe Dumnezeu să neCiteşte
