Ion Creangă şi spectacolul disimulării

„Dar ce am scris, şi cum am scris, am scris…” Îndelung studiat, târziu recunoscut, fixat prin clişeistica şcolară, familiar tuturor, întreţinând, amăgitor, iluzia accesibilităţii, cu judecăţi stabilizate şi o clasicitate de necontestat, fenomenul Creangă impune prin singularitate. Iar exegeza, impresionând prin bogăţie, îndatorată unor grile şi standarde de lectură, inevitabilCiteşte


Citește articolul complet pe Crai nou

Alte știri din Crai nou