„Ati scapat cazul László Tökés din mâna!” urla Iulian Vlad, seful Securitatii, la sedinta de lucru cu cadrele de conducere din dimineata zilei de 17 decembrie 1989. „La Iasi daca nu se prelua cu toata seriozitatea era o treaba deosebita” continua el (cf. documentelor din arhiva CNSAS). Daca muncitorii de pe platformele industriale nu ieseau în masa la demonstratie, atât la Timisoara, cât si la Bucuresti, iar Nicolae Ceausescu nu fugea cu elicopterul pe 22 decembrie 1989, acesti oameni ar fi fost morti înca de atunci: Stefan Prutianu, Vasile Vicol, Cassian Maria Spiridon, Aurel Stefanachi, Valentin Odobescu, Ionel Sacaleanu, Dumitru Rascanu si Georgel Moraru. Cel mai probabil, ar fi fost ucisi în bataie de cadrele Securitatii iesene si, dupa exemplul Timisoarei, ar fi fost incinerati ca sa li sa piarda urmele. Nici n-am fi stiut de existenta lor astazi. Dar oare stim? Grupul de la Iasi, al carui creier era Stefan Prutianu, a fost singurul care a avut un program explicit de actiune revolutionara si care a elaborat o proclamatie, intitulata Chemare catre toti românii de buna credinta, al carei scop era mai mult decât evident: „Am ramas ultima tara din Europa în care mai persista cosmarul stalinist amplificat de catre o conducere incompetenta si rauvoitoare”. Adica, în limbajul penal al securistilor, un evident „înscris dusmanos”. Pe manifestele imprimate cu ajutorul unor radiere sculptate muiate în tus era o chemare, catre românii de buna credinta, de a manifesta pasnic în Piata Unirii, pe 14.XII ora 16. Inspirati de ceea ce vazusera în vara lui 1989 la Chisinau, (unde Frontul Popular condus de Ion Hadârca strânsese sute de mii de oameni la Marea Adunare Nationala care va obliga prezidiul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneasca sa adopte, în 31 august 1989, limba româna drept limba de stat), conspiratorii ieseni se vor numi si ei Front Popular. Ghinionul lor a fost faptul ca, dupa revolta muncitorilor de la Brasov, din toamna anului 1987, Securitatea stia ca marile centre industriale puteau avea un potential exploziv si, firesc, le infiltrasera cu turnatori. Mai mult, stim azi din documentele desecretizate ca exista un plan de supraveghere la Combinatul de Utilaj Greu (care fabrica si tancuri!), unde erau strânsi la un loc la acea vreme aproape 15.000 de oameni (cu tot cu centrala si centrele de cercetare afiliate), înca din iunie 1986. În ciuda precautiilor luate privind o organizare piramidala („fiecare dintre noi sa se adreseze verbal la trei oameni de absoluta încredere, care la rândul lor vor face la fel fara sa stie întreaga retea”) au fost rapid neutralizati de Securitate, nu numai din cauza turnatorilor colegi, ci, mai ales, din cauza complexului plan de masuri, început înca din 22 febriarie 1989 a Directiei a III-a „Contraspionaj” care supraveghea obiectivele economice. Pe 10 decembrie, generalul maior Stefan Alexie, secretar de stat în Directia Securitatii Statului îsi nota în agenda de lucru, secretizata, dar arhivata, existenta azi la CNSAS, tema sedintei de lucru: „Ordine tov. gl. Vlad - Frontul si alte organizatii”. Aici se va hotarî mutarea intempestiva a judokanilor de la Unitatile Speciale de Lupta Antiterorista pregatiti pentru concursul din Oradea la Iasi, fiind cazati la Hotel „Unirea” pentru a sprijini fortele de interventie care asigurau represiunea în Piata Unirii, precum si masurile de disuadare aprobate: grupuri de patrulare militieni+garzi patriotice, tunuri de apa la colturile pietei, echipe operative care sa împrastie orice grup mai mare de trei persoane, anularea statiei de tramvai din zona etc. Nu încape deci niciun dubiu ca Securitatea avea toate detaliile cunoscute si a fost capabila sa anihileze eficient manifestatia si sa îi aresteze pe vinovati. De ce nu s-a întâmplat la fel la Timisoara? Pentru ca acolo erau mai prosti si mai lenesi ar fi spus acelasi general Alexie care denunta neglijenta cadrelor care „au scapat din mâna cazul” si consemneaza în agenda deciziile criminale, incriminatorii ale lui Iulian Vlad. La Iasi, represiunea a fost completa si e foarte interesant de vazut ca torturile, violentele, presiunea psihologica si tehnicile de maltratare erau identice cu cele folosite în cazul înecarii în sânge a revoltei muncitorilor de la Brasov. Asta arata ca, atâta timp cât erau stapâni pe situatie, teroristii ideologici ai comunismului românesc nu se dadeau înapoi de la nimic si doar rasturnarea regimului i-a facut sa se ascunda câteva saptamâni în decembrie si ianuarie dupa care, odata cu pactul stabilit de regimul Iliescu cu ei, au revenit dezinvolti înapoi la serviciu, „pe vechile aliniamente”, gata sa slujeasca noul regim care-i apara. Vasile Vicol a fost primul arestat, înca din dimineata zilei de 14 decembrie apoi, rând pe rând, au fost adusi în beciurile Securitatii toti membrii grupului. Zile în sir au fost batuti, schingiuiti, amenintati ca le vor fi ucise familiile, ca vor putrezi în puscarie sau ca vor da ortul popii. Abia dupa fuga lui Ceausescu au fost eliberati, pe rând, fiind apoi amenintati în cursul anului 1990 sa-si tina gura. Cu exceptia lui Georgel Moraru, „ale carui urlete se auzeau constant în ciuda zidurilor groase”, singurul care si-a protejat contactele (fratii Stoica, cei care facusera stampilele) toti ceilalti au cedat, neputând suporta teroarea. În ciuda marturiilor lor detaliate date Parchetului Militar, existente în „Dosarul Revolutiei, Iasi, Parti vatamate”, nimeni dintre tortionari nu a fost vreodata tras la raspundere, procurorii militari, de diverse generatii, manifestându-se pe fata ca niste complici ai faptuitorilor, nu ca niste profesionisi ai adevarului si ai acuzarii. Motivele sunt complicate, desigur, si nu le putem epuiza într-un colt de ziar, dar nu trebuie uitat, totusi, ca politia politica în ansamblul ei, „bratul înarmat al partidului” era alcatuita nu numai din Securitate, ci si din Sectia de Cercetari Penale a Militiei si, da, din Procuratura militara devenita lup paznic la oi si care, deliberat, nu si-a facut treaba timp de treizeci de ani. La presiune politica bineînteles! Astfel ca întreaga caracatita a vinovatiei si complicitatii e greu de deslusit chiar daca astazi, cu sprijinul conducerii actuale a SRI, dosare secrete pâna ieri (pe motiv de „Siguranta Nationala” - sic!) au ajuns în arhiva CNSAS si, încetul cu încetul vor fi dezgropate si facute publice pentru a spulbera minciunile si manipularile care au însotit „narativul” Revolutiei din decembrie 1989 începuta la Iasi unde, din nefericire, a fost o revolutie avortata, gratie croseului neiertator în abdomen executat de pumnul de fier al celui pe care SRI îl va înmormânta, în 2017, cu funeralii nationale ca un brav erou ce a fost ordonând schingiurea iesenilor si asasinarea timisorenilor si bucurestenilor iesiti pe strada. Pentru cei curiosi sa citeasca dovezi, nu bârfe securiste: miercuri, 14 decembrie 2022, ora 17, la Casa cu Absida (sediul Uniunii Scriitorilor din Iasi), Andrei Ursu si echipa de tineri cercetatori acreditati la Institutul Revolutiei Române vor prezenta volumul Caderea unui dictator. Razboi hibrid si dezinformare în Dosarul revolutiei din 1989, Iasi: Polirom, 2022, 344 p., unde evenimentele din Iasi îsi gasesc descrierea cuvenita în siajul altor doua premiere editoriale anterioare1, de neratat pentru cei care vor sa descopere adevarul. Adevar care îi face pe cei vinovati precum si pe neosecuristii lui Iliescu sa raga de furie! P.S. Într-un text viitor voi explica de unde a venit sminteala mincinoasa si manipulatoare a „interventiei rusesti” (în care a fost integrata, tangential, insinuarea cu „kaghebistii de la Frontul Popular”) care a constituit vreo trei decenii explicatia oficiala care acoperea crimele împotriva umanitatii facute de tragatorii Securitatii pâna la asasinarea lui Ceausescu. 1 Ursu, Andrei; Thomasson, Roland O. în colaborare cu Hodor, Madalin - Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii în decembrie 1989, Cu o prefata de Dennis Deletant, Iasi: Polirom, 2019, 424 p. Diaconescu, Ioana; Spiridon, Cassian Maria - Revolutia ascunsa. Iasi 14 decembrie 1989. Premise si declansare, Ed. a doua adaugita, Iasi: Timpul, 524p. Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
