Analiza retelelor sociale este o metoda de cercetare care vizeaza structura interactionala a actorilor sociali, actiunile acestora fiind comprehensibile din perspectiva pozitiei, reputatiei si influentei pe care le detin în cadrul unei retele de legaturi sociale (network of social ties). Nu individualitatea unei persoane (temperament, caracter, personalitate etc.) este importanta, ci pozitia si influenta în cadrul retelelor sociale. Odinioara se spunea ca daca nu ai „pile-cunostinte-relatii (PCR)”, e cam greu sa reusesti în viata. În capitalismul de astazi, PCR-ul se numeste „capital social/relational”. Despre retelele sociale se vorbeste de multa vreme în stiintele sociale. Primele cercetari dateaza de prin anii ’30 ai secolului trecut: studiile lui Jacob Moreno de la Scoala de Corectie Hudson (1934), cercetarile realizate de Elton Mayo la Uzinele Hawthorne (1927-1934), continuate cu studiile privind retelele de comunicare (modurile de interconectare a indivizilor dintr-un grup social) realizate de Group Networks Laboratory at Massachusetts Institute of Technology din SUA din anii ‘50. Premisa de la care pleaca aceste cercetari este aceea ca, pentru a întelege modul în care actioneaza un actor social (individ sau grup), este esential sa studiem contextul relational si interactional al acestuia (reteaua de relatii sociale pe care un actor le initiaza si le întretine cu alti actori sociali). Pe scurt, o retea sociala este ca o harta a relatiilor dintre indivizi cu anumite statusuri sociale (educatie, profesie, avere, cunostinte si relatii etc.), între care exista diverse grade de familiaritate sociala, pornind de la legaturile familiale, pâna la cunostintele întâmplatoare. Analiza retelelor sociale (social network analysis) se opune individualismului metodologic care considera ca pentru a întelege actiunile sociale trebuie sa studiem comportamentul indivizilor, caracteristicile personale ale acestora1. Prin urmare, analiza retelelor sociale este o metoda de cercetare care vizeaza structura interactionala a actorilor sociali, actiunile acestora fiind comprehensibile din perspectiva pozitiei, reputatiei si influentei pe care le detin în cadrul unei retele de legaturi sociale (network of social ties). Nu individualitatea unei persoane (temperament, caracter, personalitate etc.) este importanta, ci pozitia si influenta în cadrul retelelor sociale. Odinioara se spunea ca daca nu ai „pile-cunostinte-relatii (PCR)”, e cam greu sa reusesti în viata. În capitalismul de astazi, PCR-ul se numeste „capital social/relational”. În era digitalizarii, în care domina tehnologia informatiilor si comunicatiilor (IT&C), a Big Data, inteligentei artificiale, algoritmilor si machine learning-urilor (computere care se adapteaza si învata), retelele sociale „naturale” (offline) sunt completate de retelele virtuale2 (online): Facebook, Instagram, Tik Tok, LinkedIn, Twitter, Research Gate s.a. Mediile digitale la care ne conectam cu ajutorul calculatoarelor, telefoanelor inteligente, consolelor de jocuri si a altor dispozitive electronice inteligente au schimbat fundamental viata oamenilor. Pandemia de COVID-19 a accelerat transferul activitatilor în mediul virtual. Ne împrietenim, muncim, cumparam, vindem tot felul de produse si servicii în mediul online. Generatia tânara îsi traieste viata mai degraba în mediul online, decât socializând face-to-face. Psihiatri precum Manfred Spitzer avertizeaza de multa vreme cu privire la consecintele „dementei digitale”. O modalitate de a întelege retelele sociale este de a evalua pozitia (locatia) unui actor în cadrul retelei3. Cu cât un individ ocupa un loc mai central în fluxul de comunicare a unei retele sociale, cu atât detine mai multa putere sau influenta. Masurarea locatiei înseamna gasirea gradului de centralitate (importanta si proeminenta sa) a unui „nod” (grup elitar sau clan). Doua noduri sunt conectate daca interactioneaza regulat între ele. În analiza retelelor sociale intervin o serie de indicatori, dupa cum urmeaza: dimensiunea retelei, densitatea retelei, gradul de conectivitate, accesibilitatea la fiecare dintre actori, distanta dintre actori (timpul necesar pentru transmiterea informatiei), ponderea legaturilor reciproce fata de cele tranzitive. Analiza retelelor aplicata în studiul elitelor îsi propune sa identifice tipul de relatii stabilite între membrii aceluiasi grup elitar, frecventa si intensitatea acestora, gradul de extindere a retelei intra si extra-elitare. Interesanta este masurarea fluxurilor de informatie dintre membrii unei elite politice si alte elite specializate (economice, sociale, culturale etc.). Puterea în interiorul unui grup elitar se stabileste în functie de relatiile stabilite între membrii aceleiasi elite sau cu membrii altor grupuri elitare sau elite si se exprima în capacitatea de a controla retelele de putere intra si extra-elitara. Astazi se vorbeste tot mai mult despre o noua elita - „netocratia” sau elita puterii retelelor de socializare din mediul digital. Aceasta „noua clasa dominanta” valorifica resursele interactivitatii digitale ca mijloc dominant de comunicare, ceea ce reprezinta o schimbare de paradigma comparabila cu momentul când burghezia a preluat controlul de la aristocratia feudala, odata cu dezvoltarea societatii industriale si a socializarii descoperirilor tehnico-stiintifice4. În cadrul retelelor sociale, membrii elitei care dispun de pozitii ce le confera mai multe oportunitati si alternative pentru accesul la informatie si cunoastere obtin avantaje în raport cu ceilalti. Cei care interactioneaza cu cât mai multi „colegi” sunt considerati puncte de referinta si modele pentru ceilalti si pot avea un control sau o influenta mai mare asupra structurii de putere. Membrii elitei situati în centrul retelei sunt mai puternici decât cei aflati la periferie pentru ca se afla în zona decizionala. Puterea apartine sau este influentata si de cei care joaca rolul de „punte de legatura” sau intermediari între alti actori care altfel nu se afla în contact direct unul cu celalalt. Analiza structurii unei retele intra-elitare tine cont de grupurile, clanurile, clicile si factiunile ce coexista în interiorul ei. Exista indivizi care fac parte din mai multe grupuri elitare sau subgrupuri ale aceleiasi elite. Interconectivitatea acestora cu retele diverse de putere asigura o mai buna comunicare intra si extra-elitara, precum si mecanisme pentru solutionarea conflictelor si asigurarea unui consens privind promovarea unor decizii. Cercetarile în domeniul elitelor bazate pe analiza retelelor au demonstrat importanta retelelor de comunicare informala ca mecanisme esentiale care furnizeaza pozitii cheie ale membrilor elitei în diverse organizatii de putere. Astfel, între diversele institutii, organizatii si elite exista legaturi substantiale în special în ceea ce priveste sectoarele de business, non-profit si cele guvernamentale. Între aceste trei sectoare relevante pentru structura de putere exista un transfer permanent de resurse si informatii care pot fi (re)convertite în diverse tipuri de capital relational: simbolic, economic, politic. Pe baza retelei de relatii (network of networks) stabilite între membrii elitelor celor trei sectoare de activitate se poate realiza o diagrama care pune în evidenta structura puterii în cadrul sistemului social5. Nota: articolul de fata este o adaptare a sectiunii „Analiza retelelor în cercetarea elitelor” din volumul semnat de mine, Elite guvernamentale în România postcomunista, Editura Lumen, Iasi, 2015, pp. 64-68. 1 Evelien Otte, Ronald Rousseau, „Social network analysis: a powerful strategy, also for information sciences”, Journal of Information Sciences, 28(6), 2002, pp. 441-442 („What is social network analysis?”). 2 Marian-Gabriel Hâncean, Retelele sociale în era Facebook. O analiza sociologica, Editura Polirom, Iasi, 2018, p. 15. 3 Stephen P. Borgatti, Martin G. Everett, „Notion of Position in Social Network Analysis”, Sociological Methodology, Volume 22, 1992, pp. 1-35. 4 Alexander Bard, Jan Söderqvist, Netocratia. Noua elita a puterii si viata dupa capitalism, Editura Publica, Bucuresti, 2010 (Netocratia este definita ca o forma de organizare si conducere a unei societati în care cei care controleaza retelele interactive detin puterea. Altfel spus, netocratia este elita societatii informationale globale.) 5 Gwen Moore, Sarah Sobieraj, J. Allen Whitt, Olga Mayorova, Daniel Beaulieu, „Elite Interlocks in Three U.S. Sectors: Nonprofit, Corporate, and Government”, Social Science Quarterly, Vol. 83, No. 3, September 2002, p. 728. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
