Pe la începutul lunii decembrie 2021, ma pomenesc cu un telefon de la prietenul si colegul Bogdan Patarlageanu de la Directia de Comunicare a Institutului National de Statistica (INS) cu propunerea de a colabora la un Newsletter pentru Ziua Culturii Nationale (15 ianuarie) în care sa surprindem crâmpeie din publicistica economica si sociala a poetului Mihai Eminescu, eventual, condimentate cu date statistice. Mai înainte de toate, prietenul Bogdan se interesa daca stiu ceva despre legatura lui Eminescu cu statistica, parca, banuind ca am în lucru un studiu cu tema „Scurt istoric al statisticii oficiale în România” în care aveam câteva rânduri despre tema în cauza. Dintr-un articol din Revista Româna de Statistica, am aflat ca, în perioada studentiei sale vieneze (1869-1872), Mihai Eminescu a audiat prelegerile lui Franz Xavier von Neumann Spalbart (1837-1888), unul dintre marii statisticieni ai epocii. La Universitatea din Viena, poetul a audiat si cursuri de filosofie, istorie, drept, economie politica si anatomie. Mai târziu, în decembrie 1872, obtinând o bursa acordata de catre asociatia culturala Junimea, Eminescu s-a înscris ca „student ordinar” la Universitatea din Berlin. Aici a urmat cursuri de logica si principii de filosofie cu Düring, istoria filosofiei cu Zeller, despre monumentele Egiptului cu Lepsius1. Ulterior, Eminescu a valorificat însemnarile de la cursul de statistica frecventat la Viena într-un manual de statistica pe care l-a redactat si utilizat în perioada în care a fost profesor suplinitor la Scoala de Fete (1884). În anul 1880 a fost numit redactor-sef la revista Timpul, iar în ianuarie 1882 devinde simplu redactor, marginalizat în rândul colegilor, în contextul apropierii politicii Partidului Conservator de cea a Partidului Liberal. Exista unele marturii cum ca, pe când era redactor la Timpul, Eminescu a functionat ca inspector statistician la Oficiul Central de Statistica, pozitie facilitata de ministrul de interne de la acea vreme, Nicolae Kretzulescu2. Alte detalii despre activitatea sa ca statistician nu am gasit pâna în prezent. În legatura cu profesoratul lui Mihai Eminescu în statistica, prietenul si colegul de la INS tine sa precizeze ca este în posesia unei fotocopii dupa o scrisoare a poetului catre prietenul sau, Al. Ghibici Ravneanu, datata 20 octombrie 1884. Acest document inedit a fost procurat cu sprijinul domnului Flavius Cristian Zaharia de la Arhivele Nationale ale României - Filiala Iasi. Iata ce-i scria Eminescu bunului sau prieten în misiva respectiva: „...am mai încaput fara voie într-o belea greu de descurcat. Fiind vacante mai multe catedre la scoala comerciala, cerusem suplinirea istoriei. Dar catedra aceasta dându-se altuia, m-a însarcinat pe mine cu geografia si statistica, cu un program foarte încarcat, obiect care are inconvenientul ca n-ai carti în esenta pentru studierea statisticii... iar el însusi consista dintr-un dictionar de mii de nume proprii si de cifre statistice”3. La momentul scrierii acestei scrisori, Mihai Eminescu era într-o situatie precara: sarac si bolnav. Prin februarie 1884, când boala se mai ameliorase, pleaca într-o calatorie în Italia, însotit de prietenul Ghibici Ravneanu. În urma cu un an, chiar în paginile Ziarului de Iasi, am publicat un articol referitor la contributia lui Mihai Eminescu la sociologia elitelor. Pentru acest an, de Ziua Culturii Nationale, îmi propusesem sa scriu ceva despre „teoria selectiei negative” la Eminescu, parca prea potrivita cu vremurile în care traim. Însa, provocat de colegii din INS, m-am reorientat spre publicistica economica a poetului national. Constrâns de timp, l-am contact pe prof.dr. Theodor Codreanu de la Husi, scriitor si critic literar, unul dintre cei mai mari eminescologi în viata. La rândul sau, profesorul Th. Codreanu m-a îndrumat catre domnul Cassian Maria Spiridon, presedintele Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iasi. Si, iata-ma, în preajma sarbatorii Craciunului, pasind în biroul domnului Spiridon de la sediul revistei „Convorbiri literare”. Ma priveste pe deasupra ochelarilor cu un soi de curiozitate, auzind ca doresc sa rezolv o problema care tine de relatia lui Eminescu cu Statistica. Zaboveste pe gânduri câteva clipe, apoi se întoarce spre biblioteca din spatele biroului si scoate imensul volum Eminescu - Opere politice pe care l-a îngrijit si publicat în anul 2008. Fara sa lungeasca vorba, îmi spune ca în sectiunea dedicata „Teoriilor si opiniilor economice”, voi gasi raspunsul la problema care ma framânta. În articolul „Daca la aprecieri teoretice...” (Timpul, 16 mai 1880), Eminescu realizeaza o analiza pertinenta a balantei comerciale a tarii, documentata cu date statistice publicate în Monitorul Oficial, avertizând în legatura cu problema deficitului comercial: „Tara deci exporta pentru 71.991.267 lei mai putin decât sub guvernul trecut, abstractie facând ca ramâne si în deficit în privinta balantei comerciale cu 16 milioane aproape. Cu toate acestea natiunea e înfloritoare, mare si glorioasa pentru... ca patriotii sînt la guvern! Iata soarta tarilor ce se lasa amagite prin fraze”4. Datele statistice folosite de poet în articolul sau arata fara tagada ca productia interna nu genereaza venituri suficiente la bugetul de stat. Deficitul comercial creste, tara se îndatoreaza, capitalul national scade, iar populatia saraceste. Într-un alt articol (Timpul, 29 mai 1880), se preocupa de „creditul mobiliar si jocul la bursa”, aratând cu cifre câstigurile generate de capitalismul speculativ, anticipând efectul bulelor speculative în generarea de crize economice si „dezastre morale”. Din publicistica economica a poetului se desprinde preferinta sa pentru capitalismul social care valorizeaza ideea de munca, în opozitie fata de capitalismul speculativ, bazat de combinatii economico-financiare netrasparente, inaccesibile publicului larg. Unul dintre întemeietorii învatamântului economic iesean, prof.dr. Ioan Burduja, a scris un articol despre preocuparile economice si statistice ale lui Mihai Eminescu, în care precizeaza ca poetul avea notiuni solide de statistica sociala, demografica, economica, agricola, industriala, financiara, comerciala. În Timpul din 2 octombrie 1882, Eminescu subliniaza importanta modului în care utilizam datele statistice, criticându-i pe cei care, aflându-se temporar la putere, au o „placere copilaroasa” în a falsifica statistica. Mihai Eminescu a scris si despre „recensamântul contributiilor directe în toata tara pentru perioada legala de cinci ani” (Timpul, 17 iulie 1880), suspicionând guvernantii ca scopul acestora este de a „stoarce de la nenorocita populatie muncitoare” biruri suplimentare. În ceea ce ne priveste pe noi, contributorii la Newsletter-ul INS de Ziua Culturii Nationale, departe de noi ideea de a-l face statistician pe Eminescu. Am dorit doar sa aratam ca poetul era conectat la realitatile sociale si economice ale vremii sale, scria articole documentate cu statistici oficiale, luând contact cu statistica înca din vremea studentiei sale, apoi în timpul cât a figurat ca profesor suplinitor de statistica la Scoala de Fete, respectiv inspector de statistica la Bucuresti. 1 Calinescu, G. (1941). Istoria literaturii române dela origini pâna în prezent, Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1941, republicata la Editura Semne, Bucuresti, 2003, pp. 386-387. 2 Alexandrescu, Vl. (2012). „Scritorii români si statistica oficiala”, în Revista Româna de Statistica nr. 7. 3 INS (2022), „Mihai Eminescu, preocupari inedite”, în Newsletter-ul realizat cu ocazia Zilei Nationale a Culturii, 15 ianuarie 2022. 4 Eminescu, M. (2008). Opere politice, editie îngrijita de Cassian Maria Spiridon, Editura Timpul, Iasi, 2008, p. 648. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
